eu încă mă gândesc la spectacolul cela a lui Viorel
la felul în care tinerii(iluştri dealtfel cum se crede a fi auditoriul de la Spălătorie)râdeau în gura mare la cuvântul pulă, spus în microfon, şi nu sunt sigur câţi dintre ei au reţinut povestea fetiţei de 12 ani, care plângea la ideea că nu va putea schimba ceva, ce în imaginaţia ei naivă nu era ok. mă rog fetiţa a ajus pornoactriţă. dar asta îs detalii
există o percepţie în societate, una corectă; că tinerii noştri sunt pudici. iar pudicitatea dacă vreţi e un fel de invaliditate emoţională. nu îţi poţi exprima sexualitatea şi asta te traumează, şi asta e aşa. e rău. şi da, lipseşte acea nenorocită de educaţie sexuală în şcoli, în familii, cel mai mare resurs care îl poţi avea fiind internetul şi poveştile
doar că educaţia sexuală nu presupune:
porno-porno-porno. să ţi se scoale e ok. e ok să faci sex. e ok să fii gayşi partea tristă că mulţi dintre pudicii de noi credem că de fapt ea(educaţia asta) ar trebui să fie aşa. asta ca şi cum ai zice că condusul maşinii=pedala de accelerator
am întrebat recent pe twitter:
temă de discuţie după ora oo:oo. sex cu băieţi/fete de 17 ani. da/nu? de ce?răspunsurile(o parte din ele îs aici) se roteau cam în jurul de: da/nu. nici unul nu era despre dragoste. despre dacă ai găsit perechea atunci da. iar dacă nu... vorbe patetice dar cam pe asta a fost construit conceptul de omenire
— Nicolae Apostu (@nicolaeapostu) May 1, 2012
educaţie sexuală nu înseamnă doar descoperirea propriei sexualităţi ci şi explicarea ce să faci cu ea. cum să o direcţionezi în vectorul necesar. pudicitatea celor care "ştiu ce e aia sex" e mult mai periculoasă decât cea a celor care abia încep să afle.
eu, dacă voi avea copii, mai bine plec de acasă ca ei să poată să o facă, dar să ştiu că e mai mult decât o legătură de o noapte. şi dacă mă vor întreba vreodată de unde se iau copii, voi începe să explic cu:
"când mama şi tata se iubesc foarte mult..."