m-am mutat

pentru că acei de la google sunt nerușinați și mi-ai blocat blogul pentru mai mult de o săptămână eu m-am mutat de aici

în 3-2-1 vei fi rederecționat spre blogul nou

miercuri, 30 iunie 2010

fericirea în rate

asta e un răspun la o provocare



nu mă las provocat!


ce e fericirea?
o sumă a satisfacţiilor?
respectarea treptelor lui Maslow?
un moment, o sclipire?
orgasmul?
nihuia!nu cred

după mine fericirea este o stare mentală, o percepţie, o asumare, o dorinţă, o abilitate
da! o abilitate
aşa cum în depresie poţi să te alungi singur pe tine
la fel poţi şi în fericire să ajungi, contează ce înseamnă pentru tine să fii fericit
pentru cineva visul meu e realitate pentru cineva realitatea mea e vis

ciopârţire




voi aţi observat?
semne discrete dar deschise şi relativ uşor citibile prin oraş? societatea e divizată şi tensiunea iarăşi va creşte odată cu apropierea alegerilor

distincţia se face sub diferite forme: limba în care se preferă să se comunice în mod demostrativ în orice împrejurare, chestii micuţe sub formă de steguleţe prinse la mână, evitarea anumitor locale etc. etc.


eu am observat altceva: Георгиевская Лента care a apărut în ajun de 9 mai pe mai multe maşini din oraş nu se grăbeşte să coboare de pe ele, circulă în continuare-cam mozolită, cam gri, cam roasă, cam penită, dar circulă ca un simbol a unei idei, ca o opoziţie faţă de ceea ce mulţi dintre prietenii mei consideră a fi corect

şi atunci îmi dau seama că societatea în care trăiesc, pe lângă toate viciile şi durerile mai este şi divizată
şi mă doare, mă doare ţara mea, cât de roz şi artificial asta nu ar suna dar e adevărat

sunt trist

over and out

marți, 29 iunie 2010

#mat-pere#mat

 tu înjuri?
Lorena Bogza, Ion Creangă, Vladimir Voronin şi matincă chiar Einstein o făcea/face

ap de ce nu aş face-o şi eu?
o fac, în mare parte la serviciu, aşa e lucrul: implică mult efort mental şi vorbe alese, da eu jă nu-s calculator să fiu imaculat şi alb permanent
mai ales că o fac cu plăcere des şi regulat şi colegii mei(sper că nu am discreditat pe nimeni prin afirmaţia asta Tolea, Iulian şi Olea)

alta e povestea că uneori mai-mai să-mi scape un f¤¤k în locuri publice sau în prezenţa rudelor pentru care încă sunt băieţelul cela micuţ care vrea 'negheţată, aici intră în acţiune regimul self control :)

şi tu? înjuri sau încă îl faci pe sfântul?


sursa imagine

luni, 28 iunie 2010

păr şi bătrâneţe

faptul că voi suri în bătrâneţe este inevitabil
păpădii la vârsta de peste 60 îs peste tot
mai ales vara îi vezi, când nu îşi acoperă capul cu basmale sau chipiuri cum mişună ici-cole printre noi

dar iată mă gândesc că aş putea şi cheli
pe bune, atât pe linia tatălui cât şi pe cea a mamei foarte mulţi bărbaţi în familie pierd câte puţin părul odată cu vârsta
mâ gândesc că odată aş putea să ajung să arăt aşa

nu prea cred... totuşi mai degrabă aşa

hahaha, îmi imaginez într-o duminica dimineaţa mă voi uita în oglindă şi nu voi mai fi aşa vesel
deşi... există o mulţime de remedii acum
şi primul ministru a Moldovei este un exemplu elocvent

к чему я это?
băieţii tot au bug-urile sale, la fel ca fetele, cineva se teme că are să ajungă cu sânii pân la buric, cineva că va fi chel
de aici: nu există diferenţă dintre femei şi bărbaţi pe latura de cine e mai bun, noi ne completăm ideal aşa că terminăm cu tâmpita veşnica întrecere între sexe şi ne iubim eu cu păr implantat şi tu în sutien care susţine sânii şi părul care aduce aminte a păpădii(amândoi sua cel care îl are)


sursele imagini
1 şi 2

duminică, 27 iunie 2010

decizii

orice decizie pe care o ei este corectă
din start, asta e axiomă

urmările ei deja pot fi nu atât de frumoase după cum te aşteptai
fie pentru că nu ai analizat bine informaţia iniţială(lipsă de informaţie, ambiţie, impuls emoţional)
fie pentru că factorii externi au făcut aşa ca totul să fie nu aşa cum ai vrut
fie pentru că ai schimbat chiar tu ceva pe parcursul implementăprii


cineva poate să întrebe: bine, şi dacă ştiu că e rău da oricum fac ceva. spre exemplu arunc o piatră în cineva, deşi ştiu că urmările vor fi negative oricum?
răspunsul : decizia oricum este corectă, pur şi simplu a fost luată în baza unei informaţii eronate, fie iarăşi te-ai lăsat dus de val, fie sperai la faptul că nu te va vedea nimeni
dar odată ce ei piatra oricum decizia a fost cea mai corectă pentru tine în acel moment
deja rezultatele nefaste te fac să crezi că a fost una aiurea, dar dacă nu era astfel?

tindem să analizăm cât de bună/rea a fost decizia în urma rezultatelor, ceea ce este corect pe de o parte, însă dacă stăm să analizăm o decizie luată este oricum mai bine decât una amânată
totul ce faci este bine, de la asta pornim, uneori însă nu deţii putearea absolută ca să o faci bine pentru toţi


iar pentru tot ce faci-îţi asumi responsabilitate, oricând
e simplu

sursa imagine

sâmbătă, 26 iunie 2010

world cup 2010 for чайники

pentru cei care reprezintă jumătatea de glob pe care în cot îi doare de fotbal, şi se gândesc că poate-poate s-or uita la finală ca să nu fie chiar cu totul în ziua de ieri aduc mici explicaţii, neprofesioniste şi subiective dar din suflet
înainte de a începe câteva chestii de bază:

  • fotbal se joacă cu picioarele; cu mâinele doar dacă eşti portar, da portar nu e tare bine să fii, pentru că nu baţi goluri da le scapi, poate de asta le-au dat voie să joace cu mâinele-în semn de consolare
  • salariu mediu a unui jucător din top cluburi de fotbal e 2 milioane de ruble europene
  • la campionatul mondial joacă ţări nu cluburi
  • există mai mulţi fotbalişti cu numele de Ronaldo


1. de ce este atât de important campionatul mondial de fotbal?
e simplu: astăzi fotbalul a devenit cel mai popular sport din lume, chiar şi în US tot mai mulţi oameni urmăresc jocul cu picioarele după plecarea lui Beckham în LA(los angeles dacă ceva)Galaxy, spre detrimentul basketului şi a "beizbolului"
plus că unde poţi să mai vezi neni milionari alergând după minge aşa cum o fac băieţii din curte?

2. ce era atât de deosebit la acest campionat(înainte de începerea lui)?
este pentru prima dată când se joacă în Africa(şi posibil ultima)
pe lângă asta erau minim 7 favoriţi la câştigare: Italia(campioană în 2006) Olanda(jucători tare ciotcoş) Argentina(au şeal mai bun jucător-Leo Messi) Anglia(campionat puternic, echipă super echilibrată, antrenor mare, ambiţii enorme) Brazilia(by default) Spania(campioana Europei şi vopşă megaechipă) Germania(oleacă tras de urechi dar totuşi să recunoaştem că aişetea pot juca[ei bun cianişii nu pot recunoaşte dar deja ştiţi])

3. de ce toată lumea se #mat-ireşte despre campioantul ista? de ce e atât de deosebit acum?
în primul rând pentru că finalistele de anul trecut(Franţa şi Italia)au plecat acasă, în genere Europa cam o ia la curişor anul acesta, unde mai pui că echipe ca Noua Zeelandă(seamănă oleacă cu Moldova doar că au caracter spre diferenţă de futboliştii noştri)nu a pierdut nici un meci.
pe scurt: şocuri peste şocuri, iaca Unimeida ar fi fericită să fie acreditată oficial la acest campionat 100%; treb de intrebat de Maia de ce nu au plecat

4. ce are să memoreze lumea după acest campionat?
dacă în 1998 şi 2006 din diferite motive am ţinut minte capul lui Zidane, în 2002 dinţii lui Ronaldinho iar în 1994 golul lui Hagi de la juma de teren ap de data asta vom ţine minte cuvântul vuvzelă, ca să afli ce e asta apasă aici sau apasă pe mingea care apare practic sub orice video pe youtube.
eu dacă aş şti cine a invent-o ap i-aş băga-o ştiţi unde?!

5. da eu tare mă bucur pentru că toate cele 3 echipe favorite ale mele au mers mai departe: Olanda, Anglia şi Spania


şi un clip la temă

vineri, 25 iunie 2010

o întrebare

un coleg de serviciu a deschis o întrebare interesantă

discuţiile şi comentariile au fost diferite, dar nu le includ aici
parţial pentru că vreau să aud opinii neinfluenţate, parţial pentru că vreau să o exprim pe a mea:)

eu zic că răspunsul la întrebare este da doar că nu aş zice atât de dur, că distrug, dar pot afecta cu singuranţă
mai multe motive:
începând cu banala dorinţă de a mai da un check pe twitter când eşti cu persoana iubită(lucuru prin care păcătuiesc şi eu, şi ştiu că nu e bine, deci mă lupt, Ana promit să fiu mai bun!)
terminând cu nelimitatele posibilităţi pe care ţi le oferă internetul
iar dacă mai luăm în consideraţie şi fenomenul de anonimitate ne dăm seama că orice persoană poate să aibă 10 feţe, posibilităţile nelimitate a internetului astfel în mod normal punând în pericol realitatea

în acelaşi timp am zis că orice decizie este una asumată, dacă faci prostii pe net sau la serviciu, la sală sau în transport public, se schimbă doar anturajul şi nu modul de gândire
există da sau nu pe care ţi-l asumi
restul sunt doar modalităţi

joi, 24 iunie 2010

ceva din cap


v-am zis că m-am pierdut prin Bucureşti? nu pe mult timp, aşa pe vreo 20 de minute, probabil capul era ocupat cu ceva
poate gândurile erau la testul cela de ieri
poate undeva acasă, în fine eu în loc să ajung în sectorul 3 ajunsesem în 5 şi apoi am făcut naveta înapoi :D

cât timp eram pierdut am întâlnit 2 nebuni pe stradă

prima era o domană
sau mai bine zis o fostă doamnă, acum era o bătrânică, cu rujul întins în jurul gurei, cu ochii sclipind ne natural m-a întrebat dacă pot să o ajut
era o prostie să mă opresc pentru că mă grăbeam şi nici nu ştiam unde mă aflu! cum pot să ajut pe cineva dacă singur pe mine nu mă gasesc?
-ce oră e?
-9.30 doamnă.
-la ce oră vine docorul?
-nuştiu....
(aici mi-am dat seama că pe bune nu ştiu de ce m-am oprit la ea)
-a zis că vine pe 50, nu ştiţi când e 50?
-nuştiu, mă scuzaţi... mă grăbesc!
-dar staţi! când vine doctorul?
cred îmi doream o provocare, vroiam să văd dacă pot să ajut pe cineva chiar dacă eram singur în dilemă
uneori dorim să facem prea multe.

al doilea nebun era un băiat.
el stătea pe margine de drum şi se făcea că reglează traficul
avea faţă încordată
m-a văzut şi mi-a zis: "tinere îţi lipseşte direcţia"
stătea pe margine de drum, nu se spălase de vreo săptămână cel puţin, ochi absolut demenţi dar m-a citit.
uneori cei din jur pot vedea mai multe ca tine


m-am apropiat de un poliţist şi am întrebat cum ajung unde îmi trebuia
în 10 minute eram la loc, dar întâlnirea cu cei 2 demenţi în o dimineaţă când luasem drumul pe care nu ar trebui în mod normal să îl iau a rămas cea mai puternică experienţă


P.S. o colegă de serviciu şi-a făcut blog
intraţi vedeţi, mie îmi place

sursa imagine

miercuri, 23 iunie 2010

testul care m-a blocat...


de obicei mă descurc uşor şi bine la teste
pac-pac şi înţeleg care e sensul lor
acesta de jos nu este unul standart, te face să reflectezi asupra valorilor actuale şi să te gândeşti ce ai şi unde mergi, marea mea problemă a fost că am putut răspunde clar la doar 2 întrebări din toate... vezi şi tu poate găseşti răspunsuri şi atunci e doar problema mea, sincer nu vreau să cred că e a unei generaţii

  1. Ce anume mă pasionează şi dă sens vieţii mele?
  2. Ce anume preţuiesc şi îmi dă satisfacţie adevărată?
  3. Îmi lipseşte ceva în viaţă acum ce este important pentru mine?
  4. Unde aş vrea să fiu şi ce aş vrea să fac în următorii 5, 10, şi 20 de ani?
  5. Ce talente am şi cum le pot perfecţiona? Ce talente nu folosesc?
  6. Pentru ce aş fi dispus să îmi dau viaţa?
  7. Ce parte a vieţii mele mă face să mă simt în capcană? Cum aş vrea să schimb asta?
  8. Câţi bani trebuie să am să consider că e suficient? Dacă aş avea mai mulţi decât îmi trebuie, cărui scop i-aş dedica?
  9. Am o viaţă echilibrată? Cărei zone trebuie să-i acord mai mult timp sau mai multă concentrare?
  10. Unde caut inspiraţie, mentori şi modele de lucru pentru a atinge o mai mare semnificaţie?
  11. Pentru ce vreau să fiu ţinut minte? Sunt în acest moment cunoscut pentru aceste lucruri?
  12. Ce moştenire vreau să las copiilor mei? O las?

şi la final un citat(deşi nu îmi plac) dar acesta mi-a plăcut pentru că se leagă perfect de întrebările de mai sus
Dacă am reflecta la întrebarea "Ce facem cu viaţa noastră?" în aceiaşi manieră în care ne gândim ce să facem într-o vacanţă de două săptămâni, am fi uimiţi să descoperim că standartele noastre sunt false şi că zilele noastre se succed într-o ordine fără scop
Dorothy Canfield Fisher


sursa imagine

marți, 22 iunie 2010

ceaiul...

la mine în  cameră trebuie să dau 78 de bănuţi româneşti pe un pacheţel
e prima dată când plătec pe ceaiul din cameră, totuşi nu a plecat România departe de Moldova în domeniul servicii iar în unile momente chiar îi depăşim

aurolacii
sub balconul meu miroseau clei la ora 00.00 practic în centrul oraşului, băieţi de 14 ani se doroghează! this world is going to shit! naiba să mă ia dacă sun ca un boşorog dar eu la 14 ani făceam sport şi mergeam la olimpiezi de matematică şi biologie iar ăştia? #mat #mat

liberteatea...
ca şi fericirea e ceva continuu şi nu de moment
dacă mă gândesc probabil totuşi nu sunt un om liber, nici în decizii nici în acţiuni, doar în gândire
şi asta nu e nici rău nici bine, asta e caracteristic pentru practic fiecare

dicţionar
aurolac=toxicoman

disclaimer: dacă pentru cineva nu e clar ce scriu, e ok, e un sharing de gânduri, curând revin la chestii mult mai structurate, mâine am să vă povestesc despre un test care m-a blocat 100% azi, pentru prima dată în viaţă m-am blocat la un test...

şi ca final, bună dimineaţa soare că îmi baţi chiar în fereastră când mă trezesc!

luni, 21 iunie 2010

călătoriile...

ap am ajuns în Bucureşti

şi acest post îl scriu după 300 gr de vin aşa că greşelile de tipar asdnaşksjfhaşfasdrasfa!î



pot să vă zic că guvenrarea Filat+Ghimpu+Lupu+Urecheanu înseamnă nimic altceva decât moda de a fi român în Moldova, iar în România să fii român e cel mai modna



diferenţa?

colegii mei: cu ce obiectiv aţi venit în Ro? în ce hotel staţi? cât staţi?

eu: bine aţi venit domnule



recomandare: târguiţi-vă cu taximetriştii vreo 5 RONi la sigur mai puţin puteţi lua



foto?
din avion luna e aceiaşi....





oameni?



mi-i dor de cei de acasă

duminică, 20 iunie 2010

o fugă pân în cealaltă capitală


Moldova şi România cândva erau o ţară
a fost gardul de fier URSS între noi
acum e cel de plastic a UE
oricum un sânge suntem

mâine plec în Bucureşti
o fugă în colo una înapoi, miercuri sunt în Chişinău
căutaţi-mă la mobil dacă arde, intenetul va fi mai răruţ, dar cine ştie poate oi avea noroc şi cu el

drumurile, ceaiul şi marea mă fac să mă simt liber

şi un clip la temă

video

sursa imagine

sâmbătă, 19 iunie 2010

să vorbim despre...

stereotipuri

dacă vezi o ea şi un el pe stradă, el mai bătrân cu mult te gândeşti: e pentru bani
dacă el e cu mult mai tânăr te gândeşti: e pentru bani o vrea pe fiica ei mai tânără
şi nimeni nu crede că ar putea fi dragoste

nemţii beau bere
ruşii vodkă
şi niciodată invers!

stereotipuri

azi practic mi s-a spus verde în ochi că aş fi tânăr pentru serviciul care îl am, şi mi-a spus-o un tip cam de vârsta mea, care nici măcar nu m-a văzut decât o dată în viaţă, pentru 15 minute
ce e drept s-a reparat repede şi şi-a expus chipurile respectul
dă-ţi o palmă tinere!

cei mai buni sunt cei care iubesc ceea ce fac, nu cei care o fac pentru bani
dar asta e altă poveste

sursa imagine

vineri, 18 iunie 2010

who is Voronin?

nu, da serios suntem o naţiunea de oi mioare care au nevoie de baci
baciul mândru a acestei naţiuni mândre este gheagea preşedintele Vladimir Voronim şi "пошли нахер пацаны"

el când vine la TV, tot facebook-ul şi twitterul îl citează
atâtea maxime nici Aristotel nu are!
nici Chirtoacă, nici Snegur, nici Ghimpu nu sunt atât de admirati urmăriţi, куда им? ei doar visează la aşa faimă!

drept ziceam Filat la un offline:
el vine o dată pe lună la TV, zice ceva şap ţara are ce discuta o lună... aşa şi trăim de la apariţia la ProTV până la pariţia la Publika

P.S. interesant cum s-a simţit una din "organizatorii loviturii de stat din 7 aprilie" faţă în faţă cu cel care era la putere atunci?

P.P.S. da nia ni-i #mat eu mă uit fotbal, iar mâine vreau să văd ochii colegilor din Franţa când vom discuta meciul cu Mexic

over and out

ţâţele de aici, nu au nici o legătură cu articolul dar îs plăcute

joi, 17 iunie 2010

boc-boc-boc. s'poate?


iaca tu de ce baţi în uşă de obicei?
sau mai bine zis: tu baţi în genre la uşă ?

eram la o pizzerie din Chişinău(nu zic numele acum,dar e acea la care merg des) şi m-am dus să pipi...îs om sau cum? am nevoile mele

şi deja după ce eram mult mai liber şi îmi spălam mâinele s-a auzit un bocănit destul de puternic în uşă(noroc că deja am fost khem-khem şi chair dacă m-am speriat nu a urmat nimic umed)
la 0.2 secunde după bocănit s-a deschis uşa: era deridicătoarea care a venit să facă curăţenie

acum întrebarea culminantă: #mat să baţi la uşă dacă nici nu pui întrebarea "pot/nu pot intra?" sau eu dacă eram cu şliţul deschis ap trebuia în 2 zecimi de secundă să termin totul?

şi problema asta nu e doar a doamnei care face curat în pizzeria aia, noi batem la uşă şi deodată intrăm fără să facem ceea ce ar fi logic, iar unii nici nu bat, intră ca acasă, murdăresc covoarele, scuipă în flori şi pleacă luând cu ei cana ta preferată

foto de aici

miercuri, 16 iunie 2010

complicaţii


da oamenilor în general li este caracteristic să se complice
de ce să merg pur şi simplu pe la zebră? trebuie jă să trec pe roşu cu botu în telefon
de ce să nu mă relaxez în vacanţă pur şi simplu? neapărat tre de căutat ceva de vizitat, de urcat vre-un munte, de rupt vre-un picior

de ce să faci lucrul în cea mai simplă şi accesibilă modalitate? trebuie neapărat prin cur! neapărat aşa ca cât mai multă lume să fie deranjată şi enervată
de ce pur şi simplu să primesc plăcere de la comunicare şi interacţiune cu oamenii, trebuie jă de adus intrigi, tragedii, de colorat oamenii în alb şi negru de făcut diferenţieri, de pus pe cineva sus şi pe cineva jos şap de inversat

da eu iaca îmi pare că am dezvoltat o reacţie adversă la toată complicaţia asta
eu o trimit #mat
şi singur mă duc

noapte bună

sursa imagine

marți, 15 iunie 2010

bătrâneţe haine grele (text necenzurat, а ля' Посмотрел стаил)


mergeam spre serviciu iar pe partea cealaltă a drumului treceau bătrânele, în genere unele sectoare a Chişinăului îs pline de bătrânei:
cu părul cărunt, ochii obosiţi, cârjă sau fără, băbuţe uscăţive sau cu ţâţe enorme băgate în sutiene-hamacuri, moşnegei cu părul pieptănat peste chelie, ei toţi ies la plimbare dimineaţa, când e mai răcoare, pentru ei probabil se deschid magazinele la ora 8.00 ca să nu leşine pe la 12.00 în căldurile cele mari

ap mergeam eu aşa şi mă gândeam: dap noi bleah nu o să ajungem la vârsta lor.
pe bune, generaţia noastră de "ciornobîl" unde să ajungă?
radiaţi la coaie şi sâni de telefoanele mobile
stresaţi de stilul alert de viaţă, când ziua facem figuraţie la serviciu, seara tusim cu druji iar noaptea cu internetul, noi la 40 de ani o să începem să ne îndoim
bleaha-muha când cineva din voi ultima data a făcut efort fizic consistent şi regulat măcar o lună? noi ne ridicăm pe scări pân la etajul 14 şi gâfâim

eu mă îndoiesc că vom fi în stare să facem copii, doar de pin acelaşi intărnăt, prin add friend sau follow


fsio! am zis tot, hai contrazice-ţi-mă măcar unu!


sursa imagine

luni, 14 iunie 2010

manipulare


cine se manipulează cel mai uşor?

1. oamenii care se subapreciază. din voie proprie şi a sorţii ei se lasă uşor convinşi de faptul că sunt mai proşti ca majoritatea şi ca rezultat nu prea au voinţă şi forţă să se opună
2. oamenii care se supraapreciază. aici povestea e alta: îi zici o vorbă-două dulci, îi zici că-i cel mai bun şi e gata, ai pe cineva care atât de mult se bucură că îl crezi zeitate încât va face multe ca să nu te dezamăgească
3. oamenii care sunt în gropi emoţionale. depresivii, exaltaţii, îndrăgostiţii din diferite motive sunt predispuşi spre a avea mai multă încredere şi mai puţină raţiune. dar cei mai periculoşi sunt frustraţii şi enervaţii, dacă reuşeşti să dai energiei lor negative un vector, e ppţ-ul

cum să nu fii manipulat?
emmm, aşa consultaţii numai cu bani :D

over and out

sursa imagine

duminică, 13 iunie 2010

bicicletele şi pericolul

Artur scria aici despre pericolele pe care le poate întâlni un ciclist în Chişinău

eu aş mai adăuga aici şi maidanezii, da-da acei pe care toţi îi apără dar nimeni nu poate propune o soluţie ca să scăpăm de ei

ori de câte ori ieşim cu Ana pe biciclete, neapărat trebuie să fim hămăiţi şi aproape apucaţi de picioare de câteva zeci de dinţi care nici nu ştii ce boli pot aduce odată ce intră în contat cu sângele, în contextul şoferilor nepoliticoşi şi a drumurilor frânte plăcerea nu e mare

numărul în continuare crescând a maidanezilor la Ciocana(pe aici în mare parte îmi port serile cicliste)poate fi confirmat de Eugen şi Radu, şi nu că aş fi un sadist, dar pe bune, nu-mi aduc aminte să merg prin Bruxel şi să fiu hămăit...

sursa imagine

sâmbătă, 12 iunie 2010

Cupa Mondială 2010-ziua 1=ziua 0


am aşteptat evenimentul 4 ani...pentru ca în prima zi să fiu dezamăgit

meciuri pale, fără spectacol
comentatori pe M1-ca de obicei

sun ca un boşorog care se jăluie?
veţi zice că nu trebuia să mă aştept la altceva?
da eu chiar mă aşteptam, aici îs cele mai bune echipe naţionale din lume, eu vreau FOTBAL da nu superstaruri care se lenevesc să lupte pentru minge

mâine o nouă zi va aduce un nou meci
aştept

sursa imagine

vineri, 11 iunie 2010

despre ce?


hai că nu-s expert în new media şi nici în "prosto media"
dar
o fac puţin pe oracolul şi prezic despre ce vor fi ştirile în viitoarele 30 de zile

1. clar, mare, detaşat-fotbalul, a început Cupa Mondială(eu ţin cu Olanda, Anglia şi Spania)
2. căldurile, la noi şi în UE, dacă va fi pojar în SUA vor zice şi despre SUA
3. politica: Pasat a făcut partid, Braghiş nu, Filat a demis pe cineva, Ghimpu a numit, şi tot aşa
4. ceva ce nimănui deja nu îi este interesant, filere cum se mai zice sau conserve

deci TV-ul mă uit doar pentru CM

sursa imagine

joi, 10 iunie 2010

da de ce nu?


preludiu: azi pe biciletă am mers la o vale fără să frânez(bag mâna în foc era peste 70kmph şi asta cu maşini trecând pe alături)şi abia spre sfârşitul acestia mi-am adus aminte să mă sperii şi să frânez...

lirică: e trist să ajungi la moarte şi să fii aproape sănătos şi să zică toţi: da uite ce bine arată în mormânt, iar medicii să spună că; da-da organele interne practic toate îs ca la unu de 40 de ani...
eu vreau ca atunci când oi avea vreo 80 şi voi lasă pe pământ doar amintiri toată lumea să zică că e uimitor cum de am reuşit să ajung până aici încercând atâtea în viaţă

filosofia: copii nu au frică
când mergeam la vale cu bicicleta, mi-am adus aminte cum pe aceiaşi vale cu acum 17 ani mergeam pe "samakat" şi nu prea ştiam ce e frâna
fricoşii au inventat: frâna, limita şi timpul
iar dacă tot zicem că suntem puţin copii în suflet, ar fi cazul să mai uităm de astea uneori

over and out

sursa imagine



later edit: clip la temă

miercuri, 9 iunie 2010

când...

...îţi curge sânge pe nas şi genunchii refuză
te enervezi uşor şi cu plăcere de la orice
dormi mai puţin decât ai vrea

închide internetul
deschide o carte
vorbeşte cu un prieten
anulează toate obligaţiile
pleacă la mare noaptea
stai pe litoral până dimineaţa
şi apoi dormi toată ziua

şi apoi încă un efort, din nou în încercarea de a ajunge undeva unde nu-i trebuieşti nimăunui...

marți, 8 iunie 2010

din vocabularul ne-profesional

pentru că vorbesc mult şi deştept din obligaţie este nevoie şi de bred...

alături de colegii de serviciu când frecăm menta mai avem interpretări şi tradurceri haioase

traduceri(încearcă şi tu)

Ro-Ru
Eu şi balul şoaricelor
(ıǝşîɯ ןɐq ı ɐı)

Eu şi rochia de bal
(ǝıʇɐןd ǝouıןɐq ı ɐı)

El văruai glontele
(nıןnd ןıןǝq uo)

Ro-En cu citire în rusă

Iepuraşul tău a scris
(ʇnoɹʌ ıuɐq oı)


interpretări

Sun-o pi Vica = Sun-o pivica = Sună o pivă micuţă.
Bye-bye baby, good bye = Cumpără un copil, bună cumpărătură.
Suntem oameni maturi = Ne materim la fiecare pas.


iaca aşa zi de zi, înflorim vocabularul, important e să nu te scapi la training :D

sursa imagine

luni, 7 iunie 2010

preţul de oportunitate

cât de mult ne dorim ceva?
cât de mult suntem gata să plătim pentru a obţine acel ceva depinde de oportunităţile care ni le oferă, dar şi... de cât de disponibil este acel ceva

să luăm exemplul unui măr...

dacă eşti în pustiu, nu ai băut şi nu ai mâncat nimic de dimineaţa atunci cel mai porbabil vei fi gata să dai pe acest măr 1000000$, dacă însă eşti la piaţă vei căuta mere cu 4.5 lei/kg pentru că de 5 îi scump...

dacă mărul pe lângă gust mai poate genera şi un Bentley atunci, deja nu se va vine la kilogram la piaţă ci va deveni obiectivul unui interes strategic şi va genera conflicte între supraputeri

dacă şi eu şi tu am măr atuni mărul tău va părea mai bun!
dacă cineva are măr roşu iar eu am 20 albe voi fi gata să schimb 10 albe pe 1 roşu numai ca să văd cum e, iar dacă nu am pe ce schimba(eu având numai 1 alb şi nevrând să îl dau)probabil voi încerca să fur măcar o muşcătură de măr roşu să văd cum e...

şi dacă credeţi că nu e aşa; uitaţi-vă la copii, cât de dezinteresaţi ei sunt de o jucărie până nu pune mâna nimeni pe ea, şi cât de mult vor să se joace după ce cineva începe să o facă


totul se reduce la oportunităţile pe care ne oferă un produs(sau credem că ni le oferă)şi preţul pe care suntem gata să îl dăm pentru a-l avea

sursa imagine

duminică, 6 iunie 2010

continuând tema disonaţelor...



hai că am devenit obsedat extrem de interesat de tema asta, dar...

disonaţă-lipsă de armonie

disonanţa între prieteni de unde vine?
recent ziceam că prietenii vin pe motiv, pe sezon sau pe viaţă

dar ce se întâmplă când prietenii care cândva îi credeai a fi pe viaţă brusc devin total neinteresanţi şi prezenţa lor îţi provoacă mai multă incomoditatea decât plăcere din comunicare

motive?
iaca aici vine partea dificilă
deseori aşa iese în viaţă că 2 prieteni ajung la o răscruce şi nu o iau ambii pe acelaşi drum, şi parcă asta e un moment neînsemnat, că de multe ori venind acasă de la şcoală tu o luai în jos şi prietenul în sus, doar că viaţa pune altfel accentele decât drumul spre casă

iaca aici şi apare disonanţa de interese, dureroasă dar atât de reală, şi nu mai poţi asculta vorbe despre "cum am băut ieri" şi "ai văzut colecţia nouă??" iar ei nu înţeleg de ce eşti atât de obsedat de web 2.0 sau de ce preferi bicicleta transportului public deşi... e oleacă de sinucidere încă chestia asta...

prietenii vin şi pleacă ca apa, doar sunt câţiva preţioşi la care trebuie să ţii, unii apar mai devreme, alţii mai târziu, nu uita niciodată însă că unul trecut prin timp face cât 10 noi...


sursa imagine

sâmbătă, 5 iunie 2010

la stat? or la şezut?


amuş mai provoc nişte revolte...

pe scurt
cine are prieteni, părinţi, amante/amanţi etc. care lucrează "la stat"?

ce aţi observat caracteristic pentru ei toţi?

vă zic ce am văzut eu: incapacitatea şi nedorinţa de a sta 3 secunde peste program sau a depune 1 efort în plus. aiuresc? ba nu. idea de fi în birou după ora X la care se termină ziua de lucru pentru ei e un calvar: testat, confirmat!

şi nu afirm că ar fi problema celor angajaţi. mai degrabă a angajatorului. sistemul de management administrare în continuare e cel socia... cel moştenit de ani, prin urmare de la ministere până la Moldova Gaz majoritatea funcţionarilor nu îşi iubesc job-ul, iar de aici şi tot ce urmează
trebuie de schimbat ceva, peştele de la cap se strică se schimbă

vineri, 4 iunie 2010

disonanţa cognitivă


aşa iese că în cadrul serviciului mai citesc şi literatură despre psihologie
şi m-am ciocnit de o chesti interesantă ca fenomen care se petrece la noi în creier
nu-s specialist aşa că dacă o dau în străchini în anumiţi termeni aruncaţi pietre, da pe alături vă rog

ce este disonanţa cognitivă?
un sentiment neplăcut provocat de existenţa simultană a 2 idei care se contrazic la o singură persoană

simplu fiind: şi la pivă cu paţanii vreu şi cu femeia pară aş sta...

evident însă în realitate totul e mult mai dificil
şi deşi cuiva ar putea să îi pară că e o chestie aşa: floare la ureche, pentru alţii disonanţa devine un adevărat coşmar

din câte ştiu acum 10 ani câţiva oameni din administraţia preşedintelui Belarus Lucaşenco s-au sinucis anume din cauza acestui fenomen, când el se alegea preşedinte promisiunile lui erau total contradictorii a ceea ce a făcut în continuare, iar tinerii visători care au venit cu el în echipă nu toţi au putut să accepte disonaţa dintre ce îşi imaginau şi ce era în realitate

în esenţă fiecare dintre noi poate fi afectat de acest sentiment, spre exemplu lucrul pe care îl avem nu este tocmai ceea la ce am visat, dar altul la moment nu există şi de bani ai nevoie
sau grupul de oameni alături de care petreci timpul nu corespunde necesităţilor tale emotive...

în fine, păziţi-vă şi cel mai bine după posibilitatea faceţi doar ceea ce vă doriţi

foto de pe wiki, iar acolo îmi pare că imaginile îs free, deci nu e nevoie să indici sursa

joi, 3 iunie 2010

spărgătorul de nuci


spărgătorul de nuci era pardoxal
le spărgea pe toate, câte una, câte una

le lua(s-ar părea)cu dragoste, le punea în gură şi: TROSC! era nuca întreagă da iaca "na tibe" deja nu mai e, dar cel mai straniu era că nu se oprea la cea spartă, o punea jos şi o lăsa altcuiva
şi miezul de nucă copt era cu sigurnaţă cules, iar coaja la care spărgătorul depunea cel mai mult efort se arunca

până, odată, nu a ajuns o nucă mult prea tare între fălcile spărgătorului
TRRRssss fără c(î) şi gata
nuca a blocat spărgătorul, sau spărgătorul nuca, nu era clar
au rămas aşa nedespărţiţi, fie că au vrut fie că aşa i-a bătut norocul

P.S. dacă îţi pun o nucă între buci te faci spărgător de nuci?

sursa imagine

miercuri, 2 iunie 2010

normalitatea este supraestimată-demonstraţie


ce este normalitatea?
un comportament general acceptat de majoritatea societăţii
simplu pus fiind, dacă 80% din societate acceptă ca fiind normal să ieşi din casă cu furculiţa în gură atunci asta e "narmal"

normalitatea în genere a fost inventată de societate ca să fie mai uşor să exişti, un fel de vectori şi reguli, ca masele să se simtă confortabil, că de: dacă toţi fac ceea ce vor s-ar putea să fie periculos pentru toţi, dar aşa, existând nişte standarte rigide, impuse mai mult de subconştient şi moralitate este mult mai simplu să exişti
dar mai plictisitor...

în acelaşi timp
Columb a descoperit ce a descoperit pentru că nu credea în un pământ plat(era normal pe atunci să se creadă că e aşa), Einstein în genere a răsturnat toată percepţia normalităţii cu teoria relativităţi, iar dacă ne adresăm istorie vom vedea că majoritatea liderilor(din orice domeniu)au ajuns unde sunt anume datorită faptului că acţionau contrar normalităţii din acel moment

dar şi nebunii sunt contrar normalităţii...

deci normalitatea este nu mai mult decât o recomandare şi nu regulă strictă, creaţi, fiţi deosebiţi, fiţi surprinzători...

sursa imagine

marți, 1 iunie 2010

de 1 iunie vreau! (dacă aş fi copil)

1. broască ţetoasă(chiar vreau!)
2. îngheţată, da nu mi se poate aşa că muşc o guriţă de la cine are să aibă...
3. să dorm până la 11.00
4. la mare. măcar pe o zi

dar, copilăria s-a termiat cu succes acum...ăăăă, mai pe scurt îs peste 18 ani deja

aşa că wake up! la lucru! şi seara cred ies cu bicileta

da tu ce ai vrea dacă ai fi copil?(sau eşti)

sursa imagine
text © Nicolae Apostu