toți vuiesc despre asta
eu îmi pun altă întrebare
cât de etică a fost postare acestor poze pe facebook? și ulterioara lor distribuire
da! fetele zâmbesc drăguț în obiectiv. însă eu cred că aș fi supărat foc în locul lor
dar, dacă erai tu în locul lor?
și iar Cricova. Cricova pân în 2004 era pe piața de vinuri mai ceva decât acum e Orange pe piața de telefonie mobilă. dar a pierdut. un rose deci...
1. ca orice rose moale
2. ca orice rose nu simți că te amețește. deci serios băieți, dacă ieșiți cu o fată luați un rose
3. un fel de vin universal care merge la fel de bine și cu fructe și cu cașcaval
4. eu în subiectivizmul meu îl apreciez cu 4/5
cred l-aș lua...doar dacă nu aș găsi altceva bun în magazin
încarci maxi-taxiul să fie cât mai plin, să ai vreo 7 oameni în picioare cel puţin
apoi iei viteză şi te întreci cu "concurenţii"
între timp vorbeşti la telefon cu alţi şoferi de pe rută ca să vezi cum la ei întrecerea
mai primeşti bani, dai rest
apoi la semafor decizi că regulile nu-s pentru tine
faci asta:
eu tv nu mă uit demultișor
în schimb urmăresc rețelele sociale atent
când Vladimir Nicolaevici ajunge în vreo emisiune, peste tot numai statusuri despre acea emisiune.
pusincă luni a fost la ProTV
apu, iaca ce am observat eu, dacă atunci când PCRM era la putere toți erau într-o voce care spunea:
Hai, Lorena, fă-l pe moșu', arată-i locu!
acum mai degrabă citesc:
Iau, ce de bine V.V.N. i-a arătat Lorenei locul. Lorena e imparțială, ce bine că sunt politicieni care știu să o scoată pe apă curată
așa suntem noi: cu inimă mare, ne pasă de cei mici și obijduiți, oricine nu ar părea să fie în rolul celui mic și obijduit. poate uneori e bine la noi să fii cel mic? cel din opoziție. a?
când mă uitam finala unul din prezentatori a zis ceva de genul "experţi în ale Eurovisionului" iar eu am buhnit în râs: mi se pare că ar trebui să fii un pic idiot ca să te numeşti expert într-un concurs careste un amalgam de trash cu pseudo talente şi una-două steluţe
eu înţeleg: expert în organizarea Eurovisionului
înţeleg: expert în muzică uşoară (deşi şi asta sună niţel a trash)
dar expert în Eurovision, nu înţelegeam...până nu am deschis azi: http://blogosfera.md/
#maat dapu acolo toţi îs experţi: cum să faci aşa ca să câştigi eurovisionul, cum să investeşti corect bani, cum să alegi piesa potrivită, costume, dansatoare, scenă, cum să o promovezi
bloggerii noştri ştiu tot mânca-i-aş. iaca experţii Eurovisionului
ai-ai-ai маладцы ребята!
ca P.S. optimist şi de ne-expert
hai la anul s-o trimitem pe ea, ea cântă live frumos:
nu-s nici mare fashionist, nici cu atât mai mult, blogger expert în fashion, de asta nu voi vorbi despre partea estetică-pentru asta slavă Doamne au fost(după câte am înțeles)cele mai luminoase bloggerițe fashioniste din .md
eu mai degrabă despre project managementul evenimentului aș zice:
1. s-a întârziat. asta e rău. dar dacă luăm în considerație că s-a întârziat petnru că așteptam starurile invitate e ok
2. muzica a fost aleasă perfect
3. am avut superstari prezentatori:
Gurdila, eu primul te-am făcut superstar să nu uiț asta!
4. a fost și Nicoleta care a cântat, frumos, de unde într-o fată așa firavă așa voce?
5. dacă nu greșesc a fost un prim eveniment de așa gen, cu mesaj social care a adunat atâta lume din a mondenului la un loc. inovație? poftim:
P.S. curând vine raportul, cifre, cine cât făcut pe 12 mai anul acesta
later edit:
Câte pierderi suferă afacerile din Moldova din cauza angajaţilor?
Ieri în transport public am auzit discuţia a două chelneriţe dintr-un local în care uneori obişnuiam, probabil pe viitor mă voi gândi de 2 ori înainte de a merge acolo. Discuţia lor se limita la câteva puncte:
1.cât de proşti îs clienţii
2.cum mai nu i-a f##ut o: cană/lingură/furculiţă sau alte obiecte
3.cum a trimis pe cineva din clienţi undeva departe şi ei au rămas şocaţi, iar administratoarea i-a zis cât de bravo fată este ea.
Trist aşă. Şi mi-am dat seama că acestor angajate minunate le este oarecum de clienţi şi de deservirea acestora, personalitatea lor artistică care se cere exprimată debordează în comportament total nepotrivit pentru serviciul pe care îl au.
Şi toate argumentele: că sunt plătite puţin, că lucrează mult şi că sunt chinuite (martirele) sunt atât de ieftine. Pentru lucru făcut (aşa cum îl povestesc ele şi pentru atitudinea pe care o exprimă) mie îmi pare să fie plătite este prea mult deja.
Angajatorilor: nu luaţi la serviciu în domeniul deservirii clienţilor semizeităţi şi foste regine/regi, persoanele cu un astfel nivel de apreciere de sine vor aduce doar pierderi. Angajaţilor: dacă te simţi supermodel, vedetă de orice gen, caută-ţi alt serviciu decât cel în deservirea clienţilor.
Publicului cu inimă mare: tratata, lalalala. E greu să găseşti de lucru, ofofof. Dar cine din voi vrea să ajungă pe masa unui chirurg care îşi urăşte serviciul şi pacienţii? Nu e una şi aceiaşi vei spune?
părinții mei nu au internet.
nu-nu să nu credeți că ei trăiesc în secolul XIX
internet ca atare este. dar nu acesta pe îl am eu, uneori de fapt îmi pare că el pe mine, dar nu-i pe asta
internetul părinților mei se termină cam pe youtube
nivelu odnokasniki cu succes l-am filtrat, cel de skype este absolut necesar
e-mailul a intrat în obișnuință mai mare decât cutia poștală obișnuită
dar blogur-șmoguri, citirea știrilor pe alde portale online, asta nu e pentru ei
de aici: lor li-i în crâlă de activitatea online desfășurată de copilu' lor (deși mama de câteva ori a dat pe blog dar presupun că repede s-a plicitisit odată ce eu pe aici mai înjur și mai scriu pe teme îndepărtate).
ca să înțelegeți, eu uneori la facultate depuneam efort să iau note numa ca să îi mai bucur, pentru că pentru dânșii asta avea o valoare(mă rog). și la mine apare dilema: da cum eu să le comunic că eu ceva fac pe aici și cacbe îs гроза детей инвалидов pe interneturi
sau asta mai bine să nu știe?
mică introducere ca înainte de toate postările pentru că voi face trimitere aici la "de ce postez aceste impresi"
1. postările astea despre vin îs şi vor fi subiective, bazate pe impresii
2. eu nu-s expert în ale vinurilor, şi idee nu am de ce oamenii îl învârtesc în pahar
3. consum vinuri care mi-au fost recomandate sau care cred că-s bune, preţul şi marca contează, dar nu în primul rând
4. consum vinuri aşa cum o fac cam 99% din populaţia globului, care idee nu are despre toată procedura de degustare
5. sunt consumator de talie medie, deci opinia mea se răsfrânge asupra produselor cele mai utilizate
6. dacă tot îmi propun să văd mai multe feluri, de ce să nu scriu?
ieri seara
în general am încercat Carlevana la recomandarea lui Sam şi pentru că îmi plăcuse Pinot Gris de la ei
până vreo 5 ani în urmă tot vinul alb pentru mine era Chardonay, apoi am descoperit şi Savignon-ul, care pentru mine era un pic mai agresiv cu papilele gustative dar în acelaşi timp moale ca efect
acest Savignon m-a dezamăgit
1. prea multe gusturi străine
2. mai mult se simţea alcoolul în el decât coacăza neagră
Ultimul timp des mă confrunt de dezbaterea, mai degrabă filosofică decât strict necesară, despre ce e subiectiv şi ce e obiectiv. Cei mai dificil sunt oamenii care opinia lor proprie (IMHO-ul cum se mai zice) îl oferă ca o alternativă pur obiectivă şi care trebuie apreciată ca atare, apoi însă băgând orice altă opinie în gaura subiectivităţii, dar ipocrizia e tema altei discuţii.
Ce e obiectiv şi ce e subiectiv? Greu de determinat atunci când vorbim de relaţii interumane în mare parte bazate pe emoţii şi percepţii. Am să merg pe un alt exemplu: scaunul. Pune în faţa ta un scaun şi gândeşte-te la caracteristicile acestuia
Comod/greu, frumos/urât, uşor/greu etc. – toate-s subiective la greu, pentru că sunt asumări în baza experienţelor proprii şi a percepţiilor formate dea lungul vieţii
De lemn, cu 4 picioare, are spetează – acestea sunt obiective, pentru că pentru orice om aceste caracteristici vor rămâne aceleaşi.
Acum încercăm să aplicăm aceleaşi reguli pentru orice alt subiect. Dificil? Da.
aşa evenimente mi se pare că nu au fost în Moldova încă
cine se plângea că nu avem nimic ce ar fi eveniment cultural
şi încă cine zicea că curăţenia nu e glamur?
eu săptămâna trecută mi-am propus să reduc timpul dedicat rețelelor sociale la 0 după ora 18.00
motivul simplu: să am alte activități, iar în detaliu ca să pot citi mai mult din cartea pe care o am
să nu stai pe facebookuri după ora 18.00 nu e greu
numai că rezultatul dorit nu a urmat. adica am citit maxim 5 file de carte
activități altele se găseau mereu care m-ar sustrage
de aici concluzia: obiectivele prohibitive nu aduc rezultatul scontat
eu aveam obiectivul. am ales strategia. doar că strategia elimina impedimentul. unul, cel mai mare. dar nu ducea spre rezultat. se primește că toată educația noastră care e bazată pe "nu fă ceva rău și totul va fi bine" e aiurită? iese că nu e suficient să nu faci ceva rău ca să fie bine. trebuie să faci ceva bun?
săptămâna asta îmi propun să dedic cărții cel puțin 30 minute pe zi
vedem ce iese
unimedia scrisese asta
tristă imagine dacă să pătrunzi
și e adevărat: un bilet la "Eminescu" te costă 30 de lei
la "Caragiale"-cel mai bogat și bine, merci teatru în română din Moldova la intrare te întâlnește o fetiță în blugi și tricou cu imprimeu clasic din mall. cultură? mai degrabă supravețuire cu decorații vechi și scenă care aduce aminte de sala festivă din liceu
am fost la "Cehov" sâmbăta, la "Очень женатый таксист"
bilet de la 70 lei
la intrare o fetiță-zână în rochiță
în pauză(spectacolul durează 150 minute)un "bufet" pe cinste, încât toți coffee-breakerii profesioniști ar rămâne invidioși. decorații frumoase, sală plină și nu era vorba de copii de la licee aduși la jumate de preț ci de familii, oameni în vârstă...iar spectacolul deja e în "rulaj" de mai bine de 3 săptămâni
așa săli pline, erau numai la "Avatar" după 3 săptămâni
concluzie?
nu ne respectăm pe noi
cultură? teatru? pentru ce? este frigărui în dosul blocului
și să nu îmi ziceți că la Cehov actorii îs cu ceva mai buni, sau spectacolul e mai relevant. comedie amreicană tipică, jucată în rusă, jucată bine, cu decorații frumoase. atât.
cineva se pare că a mai scris un articol despre asta
eu nu l-am citit dar mă gândesc că la 4 ani de la absolvirea facultății am ce zice
*** despre obiecte:
geografia e bună ca să câștigi jocul "dea țările" și să știi care destinație să alegi pentru vacanță
în istorie nu ai pentru ce să înveți cifrele, doar dacă vrei să câștigi la "Cine vrea să fie milionar", din istorie reține emoțiile care ți le crează un eveniment sau altul, ține minte: să omori e rău, să faci ceva pentru o națiune e bine
matematica te învață să gândești
literatura te învață să citești și scrii - astea-s cele mai importante acum
restul obiectelor sunt bune doar dacă vrei să iei vreo specialitate, și încă la educația fizică e fain să joci fotbal
despre liceu/facultate:
am aflat că poți ieși cu aceleași cunoștințe dintr-un liceu de suburbie ca și din cel mai prestigios, diferența e contactele, învățând în centru cunoști mai multă lume, la facultate nu vei fi străin, iar la facultate cel mai mult contează nu ce înveți, ci cu cine interacționezi, la absolvire toți se gândesc: unde voi lucra? și nimeni nu zice: iau ce note bune am
și nici un angajator(în afară de stat)nu angajează pe note
dacă aș alege încă odată facultatea aș lua-o pe cea care mi-ar permite să mă distrez și să cunosc oameni
aș alege ONG-uri, ele-s multe bune acum: AIESEC, BEST, MediaPoint, "Hai, Moldova!", altele-altele
sau aș alege să merg în fiecare seară la Spălătorie să ies cu băieții și fetele care fac ceea ce eu vreau să fac pe viitor la terase ca să aflu de unde suflă vântul, unde se poate de rupt o bucată de informație, într-un final
studii? da 20% din rețeta succesului, oamenii pe care îi știi, ceea ce înveți din mers fără să îți zică profesorii -> 80%
despre bani:
vrei să începi să îi ai? trebuie să începi să îi faci
mulți au s-o dea cu Cap-ul acum, dar cerând bani de la părinți, trăind cu ei, nu vei deveni sinestător niciodată
de azi nu mai poți cumpăra alcool în magazine după ora 22.00
sau de ieri...
nu asta contează
am fost la un magazin pentru a cumpăra produse și am decis să iau și o sticlă de vin recomandată de prieteni
la 21.45 eram în rând (funcționa doar o caserie din 5) la 22.03 vânzătoarea a luat sticla mea de pe tejghea, a pus-o jos și nici nu a zis nimic, nici nu și-a cerut scuze a spus doar că este ordin și a arătat spre un bilețel încleiat pe un perete, pe care oricum nu-l vedeam odată ce-s miop
a urmat lupta pentru condica de reclamații (care trebuie să îmi fie oferită la prima cerere conform legislației) cu o pseudo-administratoare care nu cunoștea româna și care mă trimitea acasă, aproape la culcare, spunându-mi să vin mâine. obținut condica, scris. lăsat contacte
încă nu scriu denumirea magazinului, sper să soluționeze și să ceară scuze
cum văd eu evitarea/soluționarea a astfel de momente?
1. anunț în zona de vânzare a alcoolului: după ora 22.00 nu vindem produse spirtoase
2. casierița să aibă bunăvoința și decența să își ceară scuze pentru că nu îmi permite să iau un produs comercializat
3. cei care lucrați cu clienții: învățați româna și rusa deopotrivă, măcar așa, mâncava-ș
am înțeles că tactica URSS cu închiderea graniților, posturilor TV și a presei
controlul acestora este ideal pentru guvernare
și nu cunosc nici o guvernare care nu ar regreta sincer faptul că nu poate face același lucru
numai că acum este internetul o să-mi ziceți voi
twitter
facebook
nu poți controla
nu poți
poți. poți închide și acolo(vezi China)
sau face mai inteligent: aș face un top al bloggerilor afiliați puterii și opoziției
numai că ei îs mai mulți ca mine și mai uniți ca cei neafiliați
au să mă pape
totul poți controla
sau aproape totul
și e adorabil când un popor crede ceea ce îi zici, iar pe puținii inadecvați și neascultători îi poți izola
Am fost recent la un campionat de fotbal printre amatori şi pentru prima dată m-am ciocnit de un număr atât de mare de tineri cu tatuaje, cam 30% aveau ceva scris/desenat pe ei, şi asta doar acei la care era vizibil, niciodată nu ştii ce ar putea ascunde hainele. De unde totuşi acest fenoment şi popularitatea lui?
Să începem de la: cum priveşte societatea tatuajele?
Biserica nu prea aprobă:
Legea Vechiului Testament le-a poruncit evreilor astfel: "Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort, şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul" (Levitic 19:28). Astfel, deşi credincioşii de astăzi nu se mai află sub autoritatea legii Vechiului Testament (Romani 10:4; Galateni 3:23-25; Efeseni 2:15), faptul că există o poruncă împotriva tatuajelor ar trebui să ne pună şi pe noi pe întrebări. Noul Testament nu spune nimic în legătură cu posibilitatea ca un credincios să îşi facă sau nu un tatuaj.
Dar cui îi pasă de biserică acum?
În acelaşi timp:
Tatuajele sunt foarte populare. Aproximativ 25% dintre cei cu varste cuprinse intre 18 si 30 de ani au cel putin un tatuaj si se pare ca in urmatorii ani proportia va ajunge la 40%. Şi: Aproximativ 65% dintre persoanele tatuate sunt femei. Asta probabil pentru că ele îşi mai fac tatuaje cosmetice şi alte prostioare.
Printre altele, eu având diabet, recent am aflat că sunt oameni care îşi fac tatuaj pentru a informa medicii în caz că sunt inconştient, îmi pare o idee utilă.
Tatuajul acum e pop, comunitatea internet a mai găsit o modalitate de se afişa, şi iar revin la cum priveşte societatea: cândva tatuajul era distincţia prostituatelor şi a puşcăriaşilor, apoi a cântăreţilor şi a starurilor tv/film/scenă, acum e o modalitate de a te exprima. Tristă este partea în care oamenii îţi fac tatuaje fără gust şi apoi, în 2 ani le regretă.
Eu am două şi mai ştiu altele două care le-aş face, dar decizia de a le face a venit după 25 de ani, cântărită şi probabil totuş matură. Aş fi curios să ştiu atitudinea fiecărui faţă de fenomenul nou-vechi pentru tineri, nu că mi-aş schimba opinia, dar trebuie să discutăm despre altceva decât sex şi politică.
De foarte mult timp mă bântuie un gând. Asta din cauza că lumea în care trăiesc continuă să îmi pună una și aceeași întrebare: Tu mai vrei să te întorci în Moldova, sau nu?
M-am născut în Moldova,am trăit mulți ani acolo. Acum termin de învățat în afară țării. Într-un mic orășel din nordul Italiei.Trento. Timp de 3 ani cât am învățat aici lumea a continuat să repete aceeași întrebare. Una și aceeași. Eu niciodată nu am știut să răspund. Ori îmi e frică să răspund. Eu îmi voi continuă studiile în altă țara din Europa acum, și îs sigur că și acolo vor continuă să îmi pună aceeași întrebare. Îs sigur că și acolo nu voi răspunde.
Iubesc Moldova, și dacă aș alege cu sufletul și cu inimă aș strigă în gură mare Daaa ! Mă voi întoarce. Dar trebuie să aleg cu capul.Trebuie să mă gândesc la viitoarea familie a mea. După atâția ani și bani investiți poate țara mea să-mi ofere condițiile de care am nevoie că să mă realizez?
Ce ai răspunde tu, în fața acestei întrebări?
asta eu mă întreb, dacă da sau nu
mai ales după vizionarea acestui video:
asta el a interzis fetele cu picioare, ce bărbat sănătos ar interzice fetele cu picioare goale de pe panouri? eu credeam că e un proiect propus de Maia Laguta sau altă doamnă activistă deranjată de erotismul excesiv și denigrarea imaginii unei femei în ochii tinerii generații de bărbați, care s-ar fi deprins cu acestea doar fiind obiect sexual
acum interzice vrea să interzică homosexualii
faptul că e un homofob e clar
să ne adresăm însă definiției:
homofob
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
HOMOFOBÍE,homofobii,1. frica de homosexualitate sau frica de homosexuali2. adversiunea ,dezaprobarea ,discriminarea ,ura fata de homosexualitate si fata de persoanele de aceasta orientare sexuala Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie homo (acelaşi) şi phobos (teamă). Radicalul homo nu trebuie confundat cu cuvântul latinesc homo (om).
Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,
Homofobia este o fobie (aversiune sau teamă patologică) care se manifestă printr-o discriminare sau ură faţă de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal faţă de homosexuali. Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie. Adjectivul asociat este „homofobic”.
Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,
Homofobia este o fobie (aversiune sau teamă patologică) care se manifestă printr-o discriminare sau ură faţă de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal faţă de homosexuali. Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie. Adjectivul asociat este „homofobic”.
Această sursă include definiţii ale unor cuvinte de uz curent care nu există în nici unul din celelalte dicţionare, , ,
HOMOFOBÍE,homofobii, s.f. aversiune sau teamă patologică (fobie) care se manifestă printr-o discriminare sau ură faţă de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal faţă de homosexuali.Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie. (preluare din Wikipedia)
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
HOMOFOBÍE,homofobii, s.f. aversiune sau teamă patologică (fobie) care se manifestă printr-o discriminare sau ură faţă de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal faţă de homosexuali.Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie. (preluare din Wikipedia)
așa vrasăzică
în același timp
psihologia ne zice clar: majoritatea homofobilor sunt homosexuali latenți
al 2-lea indicator este faptul că domnul cu plăcere identifică cât mai mulți homosexuali în jurul său, probabil, așa e mai ușor să fii un homo ascuns, când știi că mai sunt alții. asta e un alt element psihologic demostrat: dacă ai o dizabilitate ești diferit în vreo formă, cauți ca în jurul tău să fie cât mai mulți oameni care ar fi la fel ca tine.
pe lângă aceasta recentele scandaluri cu o mulțime de preoți care întrețin relații sexuale cu bărbații mă duc la gândul trist că ar fi încă un posibil indicator spre orientarea netradițională a domniei sale...
într-un final, aș recomanda ca dumealui să facă o verificare, care i-ar da certificat pe care să îl poarte cu sine pentru a demonstra că intențiile sale nu sunt cauzate de disonanța cognitivă și ura față de semeni de ai săi pentru că ei au avut curajul să recunoască iar el nu
P.S. nu calomnizez în nici o formă pe nimeni, vreau doar să primesc răspuns la întrebare
"Hai, Moldova!" pentru mine a fost un fel de sărbătoare continuă
și partea mai grea a sărbătorii s-a încheiat pe 12 mai.
premiul mare luat - satisfacția mea internă. fără însă anumiți oameni m-aș descurca mai greu. adica nu m-aș descurca
urmează o bucat siropoasă de text
de asta toți care au diabet, grețuri de la dulcegării sau sunt deprinși cu sarcasm în loc de cuvinte sincere vă rog ignorați textul de mai jos, nu vreau să mă împlu de comentarii grețoase pentru că vă face rău textul
azi am strâns aşa obiecte şi am văzut aşa mârşăvenii înşârate prin pădure că mi se întorcea pe alocuri
greţos şi uimitor
uimitor lucrul că ai noştri când aruncă gunoiul îl aruncă în tufişuri, proabil ceea ce nu se vede nu există, mi-am adus aminte cum un coleg de clasă ascundea la el în odai sub covor hârtiuţile care îi era lene să le ducă până în coşul din bucătărie. diferenţa era că dacă maică-sa îl găsea cu mizeria era vai-vai-vai
azi nu am avut cum să văd măcar ochii celor care le pare că peturile înfrumuseţează natura
sau scutecele folosite
sau absorbantele
sau sticlele de bere
dar am văzut mulţi oameni frumoşi
care au ieşit să strângă nu după cineva ci pentru sine
avem oameni frumoşi
azi de dimineață am asistat la așa un marș
cea mai curioasă parte că prin nenumăratele steaguri duse era doar 1 tricolor
restul erau steaguri neclar deacui și de ce. iar nuștiu care partid mereu strigă despre scindarea societății și profanarea simbolurilor de stat, ori o sărbătoare care se vrea să fie națională nu trebuie sărbătorită cu simboluri de stat ci cu niște calchieri? trist tovarăși. trist și ipocrit. apropo, marșul era mai mare, nu i-am filmat pe toți. și doar 1 tricolor
fignea caneșna asta
cum eu am să fac filme de exemplu? sau hz... securitatea informație
dar e viitorul, când au să aibă răspuns la toate întrebările iestea
pânăcând la noi în țară homosexualii, panglicile și bloggerii îs subiecte de importanță națională
restul totul cedează
între timp, mai întâmplător mai special am aflat că nu avem o clinică de tratare a narcomaniei
nu avem o instituție specializată în tratarea alcoolismului
numai alde:
foarte convingător nu? eu am impresia că aș începe să beau acolo mai mult!
și ca să înțelegeți că nu glumesc poftim 2 căutări
a câta țară în lume noi eram la volumul consumului de alcool?
și dacă chiar ne ascundem după degete(iar noi ne ascundem pentru că nu am găsit nicăieri informație despre numărul narcomanilor în Moldova)știm cu toții prea bine: ei sunt, și nu-s puțini
un apropo: există o pseudo clinică de tratare a narcomaniei...numai că: toate medicamentele ți le procuri singur, cursul durează 10 zile și libertatea de consum a drogurilor acolo e la fel de mare ca în propriul apartament, cel puțin asta e tot ce știu
știți mai multe? dați voce
pentru că eu am impresia că să vrei să te tratezi de dependență de droguri în țara asta nu ai să poți
între timp: lente, homosexuali și bloggeri; ce să mai discutăm, alte probleme nu-s
probabil omul care a furat/inventat/adaptat bicicletele mergătoare prin oraș cu panouri de reclamă
cu siguranță atunci când în oraș erau 2-3 panouri 9/16 cu reclame asta erau wow, și nici nu exclud că arătau bine pe atunci odată ce era păcat să nu investești în ceva relativ unic și ce se observă
azi, cicliștii cu panouri trezesc adirația doar a ecologiștilor, pe restul fie îi irită fie îi lasă indiferenți
borala provocată de câte 8 panouri într-o intersecție deja a fost rugumată de mii de ori
mă gândesc: dacă cineva azi ar inventa în Chișinău reclame pe femei goale care ar alerga prin oraș asta ar fi tot wow, numai că în jumate de an iar ne-am plictisi, și cu siguranță ar fi mai frig atunci-deci femeile s-ar îmbrăca
acum ca să surprinzi, ca să fii interesant trebuie fie să inovezi (ehehehei, câți alde inovatori și creativi avem, dar cu părere de rău tot prin fund majoritatea, tot prin gropi - vezi panourile Chișinăului), iar dacă nu ești interesant măcar să fii straniu (sau să ai superstari alde Eminem)
vezi 2 reclame atașate:
în fine: avem nevoie de canale noi. care nu ne-ar plictisi
sau reclama se va schimba la față
1. federalizare va fi. cel puţin asta e senzaţia mea din ceea ce a zis protagonistul, el e gata să renunţe la funcţii şi titluri pentru o ţare integră. Rogozin a fost. dacă Transnistria revine, Moldova va fi Federaţie fie şi ascunsă
2. PD de stânga.aşa îl vede. şi încă PDM are să fie partid cu muulţi lideri în vreo 2 ani, şi toţi vor avea BlackBerry, ca mine :)
3. Elena Zgardan l-a numit Bătman. să explice ea de ce
4. cel mai bun loc de odihnă-biroul. are vreo 4. care anume? singur nu ştie. eu nu înţeleg cum poţi să te odihnelşti în birou, pentru un om care lucrează atâta...deci nu a fost sincer mereu
5. s-a implicat în politică ca să îşi cureţe imaginea care suferea
6. un businessman bun în Moldova trebuie să separe emoţiile de afaceri suntem prea emotivi ca naţiune
8. are 6 telefoane. Blackberry, iPad, iPhone şi toatecelea. nu am întrebat în a cărui operator reţea, dar îmi asum că pot afla dacă tare-tare tare vreau
9. afaceri în România nu mai are. dar avea în '98. s-a întors din sentiment de patriotism. dealtfel se şi odihneşte în birou
10. relaţia cu Mark Evghenici. îl respectă. a băut multă cafea cu el pe timpuri, alianţă nu poate face. îi un fel de relaţia mea cu Gurdila sau nuş Luchianiuc ştole?
am mai aflat câteceva despre familie, copii, finanţări. dar asta nu se poate de scris. ne-a rugat. eu respect rugămintea
P.S. eu nu vreu să mă jălui, dar! am diabet, şi aici nimic în afară de băuturi nu a fost, deci nici să mănânc la timp nu am putut, nuş cu ce v-a cumpărat Vlad Plahotniuc da pe mine m-a supărat later update crucial pentru toţi făr de umor: aCIASTA a fOST uO gLOOMĂ. da mă rog, credeam că se va înţelege de la sine
eu încă mă gândesc la spectacolul cela a lui Viorel
la felul în care tinerii(iluştri dealtfel cum se crede a fi auditoriul de la Spălătorie)râdeau în gura mare la cuvântul pulă, spus în microfon, şi nu sunt sigur câţi dintre ei au reţinut povestea fetiţei de 12 ani, care plângea la ideea că nu va putea schimba ceva, ce în imaginaţia ei naivă nu era ok. mă rog fetiţa a ajus pornoactriţă. dar asta îs detalii
există o percepţie în societate, una corectă; că tinerii noştri sunt pudici. iar pudicitatea dacă vreţi e un fel de invaliditate emoţională. nu îţi poţi exprima sexualitatea şi asta te traumează, şi asta e aşa. e rău. şi da, lipseşte acea nenorocită de educaţie sexuală în şcoli, în familii, cel mai mare resurs care îl poţi avea fiind internetul şi poveştile exagerate a prietenilor
doar că educaţia sexuală nu presupune:
porno-porno-porno. să ţi se scoale e ok. e ok să faci sex. e ok să fii gay
şi partea tristă că mulţi dintre pudicii de noi credem că de fapt ea(educaţia asta) ar trebui să fie aşa. asta ca şi cum ai zice că condusul maşinii=pedala de accelerator
am întrebat recent pe twitter:
temă de discuţie după ora oo:oo. sex cu băieţi/fete de 17 ani. da/nu? de ce?
— Nicolae Apostu (@nicolaeapostu) May 1, 2012
răspunsurile(o parte din ele îs aici) se roteau cam în jurul de: da/nu. nici unul nu era despre dragoste. despre dacă ai găsit perechea atunci da. iar dacă nu... vorbe patetice dar cam pe asta a fost construit conceptul de omenire
educaţie sexuală nu înseamnă doar descoperirea propriei sexualităţi ci şi explicarea ce să faci cu ea. cum să o direcţionezi în vectorul necesar. pudicitatea celor care "ştiu ce e aia sex" e mult mai periculoasă decât cea a celor care abia încep să afle. pentru că uneori e bine să explici copilului ce înseamnă sex şi care e valoarea emoţională a acestuia. în caz contrar vom avea o ţară întreagă care şi-o trage după un păhar de vin la terasă, cealaltă extremă, pentru că în filmele porno(care acum înseamnă educaţie sexuală)asta e ok.
eu, dacă voi avea copii, mai bine plec de acasă ca ei să poată să o facă, dar să ştiu că e mai mult decât o legătură de o noapte. şi dacă mă vor întreba vreodată de unde se iau copii, voi începe să explic cu:
azi lângă Fidesco de mine s-a apropiat un băiat de vreo 18 ani aşa şi a cerut 3 lei
m-am uitat mirat la el...
eu rareori dau bani la cerşitori, doar la doamne în vârste, ele mă umilesc cel mai mult şi nu pot refuza
dar când de mine s-a apropiat băiatul eu am rămas extrem de uimit
în primul rând nu avea nici un gen de dezabilităţi fizice, şi îmi venea să-l trimit la muncă
în al 2-lea diferenţa dintre noi nu e atât de mare, de ce atunci aşa diferenţă?
şi gândul 3: cine e responsabil pentru un bărbat/copil care la ora 22.07 stă în faţa la Fidesco şi cerşete bani?
societatea? care nu l-a integrat pe deplin?
părinţii? care nu i-au oferit dragostea ca să se poată regăsi?
eu? pentru că am trecut nepăsător deşi aveam multe gânduri în cap?
el singur? pentru că preferă să stea cu mâna întinsă decât să lupte?
eu nu ştiu. dar puţin-puţin mi s-a ridicat părul pe ceafă când mă gândesc că pare sănătos, e tânăr şi deja stă cu mâna întinsă, şi mâine...ce va face mâine?
vorbeam cu un personaj de teatru
el încerca să mă convingă că totul vine de la sex
şi sexualitatea ne dictează cine/cum suntem
îl ascultam şi îmi dădeam seama că acum vreo 5 ani era să fiu de acord
azi partea empirică uneori contează mai puţin decât cea emotivă, un personaj de film îmi zicea că dragostea tinerilor este prea uşoară pentru că este fizică şi caută doar satisfacţia trupului. dragostea matură merge mai profund, stimulând realizarea emoţională şi dezvotarea celor doi
patetic probabil. şi iar îmbătrânesc. dar sexul e doar parte
printre altele: 100% băieţi şi 80% fete masturbează. poate a zice asta în următorul spectacol
