când este nevoie de stereotipuri

toți zic precum stereotipurile ar fi ceva rău și dăunător, și ar trebui să scăpăm de ele

dar..oare? oare atât de rele mereu?

eu sunt deprins să analizez orice fenomen din ambele laturi a acestuia

haideți să vedem: când sunt bune stereotipurile?

câteva exemple: bătrânii în transport->stereotipul clasic este că trebuie să oferi loc, dăunător sau nu dar contribuie la o societate mai sănătoasă din punct de vedere emoțional

sau alt stereotip: mâncarea->după felul în care arată o mâncare noi avem anumite așteptări de la gustul ei, și asta e bine pentru că nu ne mirăm de fiecare dată când mâncăm cârnaț sau bem chefir

încercați să observați reacția unui copil când îi dați prima dată să guste o lămâie

lista stereotipurilor utile ar putea continua; ideea este însă alta->stereotipul este un shortcut în creierul nostru, el oferă posibilitatea să nu facem descoperiri permanente, ci să operăm scurt și eficient:

ca să deschidă ușa trebuie să apeși pe sonerie

ca să răspunzi la telefon trebuie să apeși butonul roșu

treci drumul când semaforul e verde

toate sunt automatizme generate de stereotipuri, toate ne ajută să trăim

așa că stereotipul nu trebuie să fie privit ca un rău absolut, dar trebuie dozat, așa cum facem cu sarea când o punem în mâncare

sursa imagine