m-am mutat

pentru că acei de la google sunt nerușinați și mi-ai blocat blogul pentru mai mult de o săptămână eu m-am mutat de aici

în 3-2-1 vei fi rederecționat spre blogul nou

miercuri, 4 mai 2011

guest post de la o "ea" care a dorit să rămână fără nume

text needitat:


Lîngă tine am cunoscut ce înseamană iubirea, pasiunea şi dorul. Mă apucă o senzaţie de dor imens. Îţi spun simplu că mi-e dor, mi-e dor de tine şi mi-e dor de noi. Și cîteodată mă apucă un dor cumplit de tine şi aş lua primul autocar să vin să te strîng în braţele-mi, să îmi plimb mîna pe spatele şi faţa ta, dar renunţ repede la ideie, pentru că ştiu că m-ai respinge.

Am fost cea mai fericită de pe tot mapamondul cu tine. Trăiam într-un egoism sălbatic, eu am vrut totul de la tine pentru că îţi dădusem totul. Am greşit mult, ai greşit şi tu. Te-am pierdut, și numai atunci mi-am dat seama de valoarea ta.

Nu ştiu dacă ştiai că ţin la tine, nu prea ți-am spus-o. Acum mă doare şi aş da orice numai să mă iei în braţe şi să mă săruţi pînă oboseşti. Mi-e dor de tine şi mi-e dor de noi doi.

Şi mă doare sufletul cînd eşti acasă şi nu mă cauţi, mă doare prea tare.

Acum patul e prea mare pentru mine şi eu prea mică pentru el. Te caut permanent printre cearșafuri şi nu te găsesc. Nu mai eşti lîngă mine şi nu mai adorm în braţele tale, nu se mai joacă nimeni în părul meu şi nu îmi spune nimeni că am pielea cea mai fină.
Eşti o fantomă de care îmi amintesc în fiecare zi. Am mirosul tău impregnat în nări şi îl cerșesc în orice zi, oriunde păşesc. Glumeam şi îţi spuneam că aş dori să îţi parfumez faţa de pernă ca să îţi aduci aminte de mine mereu cînd te culci, aş vrea ca acest parfum să-l păstrezi mereu, ca să îţi mai aduci aminte de mine măcar uneori ...

Îmi aduc aminte de Gara de Nord. Acea dimineață, cînd veneam de la Timișoara cu trenul și urma să mă întîlnești. Tu nu dormisei o noapte întreaga iar trenul întîrzia cu juma de oră, iar tu ce mi-ai spus atunci? Că sunt dispus să te aștept o viața intreagă... Această gară comunistă a Bucureștiului nu mi-a plăcut niciodată , atunci îmi părea însă cel mai romantic loc de pe întreg mapamondul, momentul cînd ne căutăm rătăciți prin droaia de oameni cred că a fost unul din cele mai romantice momente din viața mea și îți mulțumesc pentru asta, pentru toate clipele care le-am trăit lîngă tine.

Totuşi m-ai făcut atît de rea încît aş putea iubi o lume întregă, numai pe tine NU .
3 mai 2010




P.S. de la mine: interesant trăiesc oamenii, filmele se odihnesc

5 comentarii:

  1. Iată eu când citesc aşa ceva şi privesc aşa filme realizez că am nevoie de iubire.

    RăspundețiȘtergere
  2. mde, oamenii se autodescopera prin sentimentele ditruse..romanticii o fac deosebit de frumos.Iar romantic in asa momente devine fiecare.

    RăspundețiȘtergere
  3. intr-adevar plina de inspiratie...foarte frumos sa traieshti o astfel de iubire...cineva spunea "-Nu plinge k a trecut, bucura-te k s-a intimplat"...

    RăspundețiȘtergere

text © Nicolae Apostu