episodul 3: nu afli de ce

continuare...începutul aici și apoi aici
***

a treia zi vii la serviciu din nou, de data asta cobori mai devreme, pentru că îți este frică că maxi-taxiul nu va opri prin norocoasă întâmplare acolo unde îți trebuie
dar nu e nimic: ziua e frumoasă
păcat că nu mai poți vorbi ai zice atâtea despre ceea ce vezi

sau nu...

vii la birou, noroc de chaturi, le explici colegilor ce ți s-a întâmplat
dintăi cred că e o glumă, apoi te acceptă
lucru parcă se sporește-parcă nu, lipsește ceva, esențial și înețelegi că locul tău nu mai este aici,
toți îs nuș cum mai buni cu tine, dar e fals totul?

până la ora 12.03, când te duci să îți faci un ceai și întâmplători bagi mâna deasupra ceainicului care aburește,
te frigi

"futu-ț p#zda mătii!"
asta a fost în glas, vocea ta
și probabil nu cele mai frumoase vorbe, dar cât de bine au sunat

toți au să îți zică ca așa și au știut că ti pricalei
da tu și? da tu pân amu nu știi ce a fost cu muțenia ceea...a venit de nicăieri, a plecat nicăieri
***

gata

poza tot de aici