mă gândeam la motivaţia existenţei celebrării pompoase de 9 mai.
în principiu nu prea mai cunosc ţări care ar avea astfel de sărbători legate de încheierea unui război
şi atunci am încercat să merg în adâncime:
ce se întâmplă de obicei cu veteranii de război?
bărbaţi tineri, care luptă pentru cinstea ţării sale, lasă vieţile şi văd cum prietenii lor le lasă pe ale sale, apoi revin în realitatea crudă şi patetică a rutinei şi se ciocnesc de birocraţie, minciună, drumuri rele sau alte elemente nefaste a vieţii
iar aceşti bărbaţi tineri ştiu să mânuiască arme, şi au văzut moartea aproape, au atins-o cu mâna şi au adus-o în viaţa cuiva
***
acum imaginaţi-vă că din război se întoarce o generaţie întreagă, ciopârţită, chinuită şi care e mai mult pierdută decât se simte invingătoare, care este unica soluţie ca să te salvezi de ura lor într-un sistem dictatorial?
să îi faci emblema-icoana naţiunii
dacă eşti emblema naţiunii nu poţi să ataci această naţiune
***
9 mai a devenit un tribut plătit pentru greşelile şi victimile făcute de regim în mod intenţionat în timpul celui de-al doilea război mondial
azi tributul plătit atunci se transformă într-o armă politică de manipulare
ne distrăm cum putem
sursa imagine
nice
RăspundețiȘtergereStanislav Cobiletchi asta era unul din obiective :D
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut materialul tău și unghiul de abordare pe care l-ai ales. Într-adevăr o abordare interesantă care lasă de gîndit. Și apreciez faptul că ai calificat ziua de 9 mai drept Ziua Victoriei, și nu Ziua Europei cum se încearcă prea mult în ultima vreme. BRAVO ție!
RăspundețiȘtergereP.S. Voi mai reveni pe blog-ul tău pentru alte porții de lectură.