m-am mutat

pentru că acei de la google sunt nerușinați și mi-ai blocat blogul pentru mai mult de o săptămână eu m-am mutat de aici

în 3-2-1 vei fi rederecționat spre blogul nou

luni, 9 mai 2011

când este nevoie de stereotipuri


toți zic precum stereotipurile ar fi ceva rău și dăunător, și ar trebui să scăpăm de ele
dar..oare? oare atât de rele mereu?

eu sunt deprins să analizez orice fenomen din ambele laturi a acestuia
haideți să vedem: când sunt bune stereotipurile?

câteva exemple: bătrânii în transport->stereotipul clasic este că trebuie să oferi loc, dăunător sau nu dar contribuie la o societate mai sănătoasă din punct de vedere emoțional
sau alt stereotip: mâncarea->după felul în care arată o mâncare noi avem anumite așteptări de la gustul ei, și asta e bine pentru că nu ne mirăm de fiecare dată când mâncăm cârnaț sau bem chefir
încercați să observați reacția unui copil când îi dați prima dată să guste o lămâie

lista stereotipurilor utile ar putea continua; ideea este însă alta->stereotipul este un shortcut în creierul nostru, el oferă posibilitatea să nu facem descoperiri permanente, ci să operăm scurt și eficient:
ca să deschidă ușa trebuie să apeși pe sonerie
ca să răspunzi la telefon trebuie să apeși butonul roșu
treci drumul când semaforul e verde

toate sunt automatizme generate de stereotipuri, toate ne ajută să trăim

așa că stereotipul nu trebuie să fie privit ca un rău absolut, dar trebuie dozat, așa cum facem cu sarea când o punem în mâncare

sursa imagine

2 comentarii:

  1. La Carlos Castaneda este o chestie. Se numeste prostia controlata. Omul constientizeaza ca actiunile sale sunt inutile, le face, insa, de parca nu ar cunoaste acest lucru. La fel si cu stereotipurile. Avem nevoie de ele pentru a trai in aceasta lume, cu toate ca sunt o ... prostie))

    RăspundețiȘtergere
  2. nicolaeapostu9 mai 2011, 18:13

    nu sunt toate o prostie, tocmai asta încercam să demostrez

    RăspundețiȘtergere

text © Nicolae Apostu