cobor într-un subsol
tot mai jos
aerul devine din ce în ce mai umed și oxigen tot mai puțin,
focul lumânării din mână tremură
înțeleg că mai cobor puțin și se va stinge
mi-i frică, și aștept să se audă o voce
să mă strige, să îmi zică să mă întorc
acolo unde e soare, unde nu e nevoie de lumânare ca să vezi
dar nu se aude vocea, posibil îs prea jos deja ca să mai aud ceva
pereții parcă se îngustează
și aici, lumânarea se stinge
mă opresc...și în câteva clipe continui calea
tot în jos, poate totuș era un vis?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu