consum deci exist?

am mai zis de câteva ori că nu prea am încredere în oamenii pentru care banii reprezintă o valoare primară, nu pot să concept o viață bazată pe suma de bani oferită

sunt de acord, că oricine își are prețul său, dar nu voi crede că prin acest preț poți cumpăra orice, trebuie să existe valori și principii care nu se vor vinde nicicând

dar îmi place să privesc lucrurile în adânc, să înțeleg esența unor fenomene care mă înconjoară
și atunci îmi pun întrebarea: de unde vine venerarea banilor?
atunci când există atâtea valori pentru care merită să trăiești?

prima/unica explicație care îmi vine în cap: consumerismul
marketingul excesiv, companii și produse care se luptă pentru noi, succesul strâns interconectat cu volumul de bunuri posedate au creat un stereotip care zice clar: cât mai mult->ești mai plin de succes

iar pentru mine în acest caz am găsit tratamentul: consum cât am nevoie
nu mă voi arunca în extreme renunțând brusc la sacoșele care mi le oferă casierele dar aleg să cumpăr exact atât cât am nevoie: a 2-a pereche de încălțăminte nu pentru ca să fiu mai tare, ci pentru că îmi trebuie și ceva mai clasic, mâncare atât ca să fiu sătul, și nu ca să mă îndop
și tot așa

îmi pare astfel banii devin mod de libertate și nu obiectiv vital
trăiesc, și asta îmi place

sursa imagine