oamenii probabil sunt cea mai importantă componentă a unei călătorii
și nu am să scriu despre echipa care s-a strâns ca să cucerească lumea. pe ei ar putea să îi ştiţi deja
despre oamenii pe care i-am întâlnit voi scrie
în Pitter am întâlnit 2 surori moldovence, care au un local, care ne-au primit ca pe ai noștri, numai cănoi eu eram cam înghețați și reci, noroc că alții erau un pic mai calzi ca mine
în Tallinn omul numărul unu a fost ambasadorul Victor Guzun, care ne-a ajutat de nenumărate ori, soția lui care s-a dovedit a fi un om plin de lumină caldă și idei frumoase, Andrei Enache pe care îl cunoșteam din AIESEC și care acum e pe cale să devină un tânăr diplomat și desigur cei din diasporă, multe-multe mâini de ajutor primite
Helsinki a fost rece, probabil pentru că așa și nu am întâlnit pe nimeni acolo. doar clădiri nenumărate, doar Moş Crăciun găsit într-un târg de iarnă, care a fost cu adevărat bun şi primitor
și desigur au fost și o mulțime de alți oameni. ocazionali:
recepționista super răbdătoare cu noi din hostelul din Piter, MCP-ul AIESEC Rusia pe care am întâlnit-o întâmplător la cafeaua de dimineață și amuzamentul meu legat de problemele ei globale, politicieni cu care discutam în saună, sau care arborau steagul Moldovei atunci când veneam în vizită la primăria lor, Moș Crăciun în plină stradă, vameși europeni și vameși ruși, diferență enormă
picătură cu picătură anume ei și au fost călătoria mea, în primul rând ei
și nu am să scriu despre echipa care s-a strâns ca să cucerească lumea. pe ei ar putea să îi ştiţi deja
despre oamenii pe care i-am întâlnit voi scrie
în Pitter am întâlnit 2 surori moldovence, care au un local, care ne-au primit ca pe ai noștri, numai că
în Tallinn omul numărul unu a fost ambasadorul Victor Guzun, care ne-a ajutat de nenumărate ori, soția lui care s-a dovedit a fi un om plin de lumină caldă și idei frumoase, Andrei Enache pe care îl cunoșteam din AIESEC și care acum e pe cale să devină un tânăr diplomat și desigur cei din diasporă, multe-multe mâini de ajutor primite
Helsinki a fost rece, probabil pentru că așa și nu am întâlnit pe nimeni acolo. doar clădiri nenumărate, doar Moş Crăciun găsit într-un târg de iarnă, care a fost cu adevărat bun şi primitor
și desigur au fost și o mulțime de alți oameni. ocazionali:
recepționista super răbdătoare cu noi din hostelul din Piter, MCP-ul AIESEC Rusia pe care am întâlnit-o întâmplător la cafeaua de dimineață și amuzamentul meu legat de problemele ei globale, politicieni cu care discutam în saună, sau care arborau steagul Moldovei atunci când veneam în vizită la primăria lor, Moș Crăciun în plină stradă, vameși europeni și vameși ruși, diferență enormă
picătură cu picătură anume ei și au fost călătoria mea, în primul rând ei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu