m-am mutat

pentru că acei de la google sunt nerușinați și mi-ai blocat blogul pentru mai mult de o săptămână eu m-am mutat de aici

în 3-2-1 vei fi rederecționat spre blogul nou

joi, 30 august 2012

așa m-au învățat!

eu sunt curios: cine mai are obiceiul de a face așa cum l-au învățat părinții, cândva demult, când era mic, chiar dacă experiența de viață a arătat că acea metodă nu e cea mai bună

cel mai des îs banalități: cum închizi sau dechizi ușa, cum tai legumele în salată sau felul în care depoziteți periuța de dinți în bagaj în cazul unei deplasări. se face inconștient(sau subconștient)dar costant.

de aceste obiceiuri este extraodinar de greu de scăpat, pentru că s-au localizat undeva într-o zonă a creierului deasupra căreia deja s-au depus tone de alte cunoștințe și obiceiuri, e ca și cum ai încerca să scoți de sub tine o foaie de hârtie când stai pe ia numai cu un picior fără să sari

în genere creierul uman așa funcționează: dacă cineva ți-a zis ceva primul, atunci aceste cuvinte sunt luate ca adevăruri absolute pe termen lung și se transformă în obiceiuri și credințe. chesti foarte foarte periculoase, mai ales pentru oamenii mai puțin informați

interesant cum se poate de profitat?
sau de protejat?

miercuri, 29 august 2012

raţiunea nu mereu e bine

raţiunea desigur deosebeşte oamenii de animalele, dar orice extremă dăunează
iaca de exemplu, al II-lea război mondial şi filosofia naziştilor era în exterminarea a tot ce noi corespundea formatului de "rasă superioară". şi din documentarele care le-am văzut totul se făcea atât de raţional şi calculat, de parcă nu era vorba de exterminarea oamenilor, naţiunilor, ci a gândacilor de colorado - te apucă spaima în aşa momente

în Matrix era un moment în care eroul principal ia o decizie emotivă şi în final asta salvează întreaga omenire, de recent învăţ să deconectez uneori raţiunea şi calculul şi să simt.

plăcut aşa şi uşor


P.S. cea mai mare problemă a celor care lucrează intelectual îmi pare excesul de gândire

marți, 28 august 2012

ziua independeţei a trecut, vine "cu limba"

scapă de hlam

apropo google traduce interesant

ai prea multe obiecte de care nu te poţi despărţi, care îţi pare că ar putea să îţi trebuiască vreodată, când nu ştii dar cu singuranţă, într-o zi, da! va trebui. apoi ani, zeci de ani se tot adună se tot strânge şi ai tot mai multe obiecte care cândva poate vor trebui, o pereche de ghete care nu ai mai purtat-o de vreun an sau mai mult, nişte tricouri despre existenţa cărora nici nu ştii.
tigăi. ceaune. jumătăţi de volan.
şi desiiigur: cum să le arunci? ele îs utile?

soluţia simplă(cel puţin cât eşti tânăr)-te muţi. oricum majoritatea din tinerii din oraşe închiriază apartamente, schimbaţi-le cam odată la 6-9 luni. e un proces un pic mai anevoios, dar aeriseşte foarte mult modul de viaţă prin curăţirea de tot ce nu-ţi trebuie. cu sigurnaţă nu vei dori să târâi cu tine prin oraş un obiect de care nu eşti sigur că ai nevoie

luni, 27 august 2012

oamenii strică oamenii


să zicem în politică: vii să salvezi țara. ești un fost sportiv sau actor, iubit și admirat de toți, dar cojunctura politică, cedările mici în numele binelui mare, într-o bună zi, te fac să fii la fel ca și cei pe care îi desconsiderai cândva

sau, în curte, ca să fii la fel de tare ca și băieții tari servești cu ei bere și mai tragi un fum. banal desigur, dar acolo se oprește calea ta spre a deveni sportiv sau actor vestit, și tot de acolo te salvezi de politică...probabil

în general, admirația și apreciera exagerată a unei persoane sau a unui grup de persoane în ochii oricărui tânăr idealist inevitabil va duce la schimbarea comportamentului și a idealurilor, deci - la stricăciune

oamenii strică oamenii. fiecare din noi este ca un lăcaș sfânt, cu regulile și orânduirile sale, dar nici singur de tot nu poți fi, așa că dacă intri în cotact cu cineva alege stricăciunea care îți place cel mai mult

vineri, 24 august 2012

oportunități pentru tineri-iTtT



vroiam să scriu despre asta după ce urma să apară un interviu, dar odată ce interviul întârzie...

dacă ar fi să recomand o conferință, una singură, din toate evenimentele posibile oricărui tânăr atunci ea ar fi asta
participarea în 2006 la un asemenea eveniment mi-a ajutat să aleg calea profesională, și chiar dacă nu îți propui să devii formator în viitor, bagajul de cunoștințe primit la acest eveniment se încadrează într-un curs de psihologie+discurs public

+ că nu e tare scump și aveți traineri bunișori, care au și experiență corporativă deja în spate
ncercă!

joi, 23 august 2012

cum arăți spaima în film?

mie mi-a părut forma ideală de a arăta un  moment ce te sperie în video
și tot filmul e bun

text © Nicolae Apostu