milionari mai noi

fără comentarii: 1.10-1.35
marele filosof şi înşelat
eu mi-am luat apropo apartament în Moscova lângă Bilan din bani...


video de aişi

ale mele 3 copeici despre Eurovision

cu voce de amator în ale muzicii, care nu prea înţelege nimic, spun şi eu ce bred cred

1. Moldova
s-a clasat unde merita, îmi era interesant să văd oamenic are ziceau că România e mai proastă ca Modlova anul acesta, şi mă întrebam unde anume? voce, show, renume totul era mai bun la Români

şi mai zic ce am zis: în opinia mea la Eurovison trebuia să plece Pavel Turcu el doar pentru povestea de paznic care cântă lua mai multe puncte, sau Parfeni el era cel de-al doilea care avea mesaj pe scenă

dar! dacă ieşeam eu acolo ap vopşă mă făceam de cacao aşa că bravo reprezntanţilor noştri de anul acesta pentru faptul că măcar au trecut de semifinală


2. cîştigătoarea
Lena a câştigat concursul nu Germania, sunt sigur de asta, prin simplitate şi naturaleţe
şi dacă serios, voi chiar credeaţi că altcineva va câţtiga? după 5 milioane de vizualizări în 2 luni?


3. cine mi-a mai plăcut?
Ukraina, Turcia şi Franţa a fost megafunky :)


bonus track cu 1. premirea şi reacţia câţtigătoarei. 2. interpretarea care a câştigat concursul

cu dedicaţie...

cuvinte pe care le ştiu toţi:

trăieşte fiecare zi astfel de parcă ea ar fi ultima

dar ce înseamnă asta?
cum aş alege să trăiesc ultima zi din viaţa mea?
şi oare aş putea zi de zi să repet acelaşi ciclu a ultimei pe care am trăit-o la maxim?

evident că nu.

atunci?
eu intepretez asta prin a lua maximul din fiecare zi, a nu te opri aici, a ridica scările până la 14 pe jos dacă trebuie

a trăi cu dedicaţie

şi cel mai important a-i face fericiţi pe cei de care îţi pasă

cine sunt cei de care îţi pasă?
nu sunt mulţi
2-5-10
dar cu ei te scoli şi adormi în imină
fiecare zi aduce o amintire şi o speranţă legată de ei

poţi să trăieşti fiecare zi aşa de parcă ea ar fi ultima?
nu.
dar poţi să încerci
niciodată nu ştii când cu adevărat ar fi ultima zi pentru ceva...

sursa imagine

femei şi copii nesăraci

am lucrat o lună la Sky Land

bună locaţie, numai că scumpă
dar nu despre asta vreau să scriu, ci despre interacţiunea întâmplătoare cu alţi locuitori a acestui local

şi ca să nu vă plictisesc am să menţionez doar 2 personaje(colective)care mi-au părut cele mai interesnate

1. fotbaliştii "Dacia Chişinău". prima impresie:impertenenţă, intră în sala de training neinvitaţi, şi trebuie cam să îi fugăreşti, s-a dovedit a fi că asta pentru ei e "тэнисная" şi ei doar vroiau să afle când o elibirăm :). apoi s-au dovedit a fi pur şi simplu "paţani sportivi" cărora le plac fetele, oameni ca oameni
2. mamele cu copii nesăraci. era ceva gen: balul de absolvire a clasei a 4-a(cred)şi au venit vreo 5 BMW X5 şi alte maşini mai simpluţe: Audi, Lexus-uri etc. din ele au năvălit mame şi copii alintaţi.
observaţie: nici un tată
întrebare unde-s taţii?
variante de răspuns: a. la fetiţe b.la lucru
concluziile vă aparţin


şi încă se mai zice că nu totul se vinde, trebu' pur şi simplu de găsit preţul potrivit

sursa imagine

dacă lucrez la Orange, Moldcell sau StarNet nu neapărat ştiu ofertele!!!

-bună ziua da dumneavoastră la Orange lucraţi?
-da, de ce?
-da iaca aţi putea să îmi explicaţi ci-i cu Delfinu ista?
-???

nu hai că eu să presupunem trebuie să ştiu ce înseamnă ofertele noi, că de asta e lucrul meu: informarea
dar dacă întrebarea asta îi este adresată unei persoane de pe departamentul financiar sau să zicem de IT suport? nu de unde să ştie omul care are un pachet de angajat ce presupune noua ofertă? nu nafiga lui în genere să ştie asta?

oameni buni, în serviciul vostru sunt puşi oameni special antrenaţi, informaţi şi angajaţi pentru a oferi informaţii şi a vă deservi, apelaţi la ei şi nu la vecinul de la etajul 8 pentru a afla ceva
nimeni parcă nu se duce să întrebe despre medicamente la baba Frosia doar pentru că ea e deridicătoare la policlinică...

sursa imagine

imaginativ

unii oameni au probleme cu imaginaţia

nu-nu, nu aşa cum aţi crezut că nu ar avea-o, dimpotrivă, prea mult trăiesc cu imaginaţia sa, şi apoi într-o zi nu mai ştiu unde e imaginaţia şi unde realitatea

asta e ca şi o muscă, care zboară-zboară fericită prin cameră, vede soarele prin fereastră, mai mănâncă din fărmiturile de pe masă, zboară-zboară şi decide să iasă

iar aici : POC de sticlă, pentru că deşi sticla e transparentă, ea e solidă, iar deasupra, peste muscă un alt POC!!! şi musca e doar o pată întinsă pe fereastră, apoi o cârpă şterge urma şi fsio... nu mai rămâne nimic din musca care acum 2 minute era aşa fericită

apu iaca; uneori aşa şi eu, zbor zbor şi POC!!! de realitate, numai că nu mă omoară nimeni, de fiecare dată moare puţin copilul din mine, iar eu mai pun un rând pe zidul dintre mine şi lume

poate imaginaţia fi dăunătoare sănătăţii dumneavoastră?
poate, dacă nu ştiţi unde e limita dintre ea şi realitate


sursa imagine

sindromul pasagerului

îl avem parctic toţi
mergi în tren, drumul e lung, şi colegul tău de salon pare a fi un om cumsecade, schimbaţi o vorbă, două
el are copii, 2. cel mic va merge "la anul" la şcoală iar fata deja îi dă bătăi de cap cu plecările la discoteci şi cavalerii care îi bat pragul. acum merge la verişorul său care a plecat încă în anii '90 în căutarea a ceva mai bun.

şi pentru că drumul este lung, îi zici şi tu despre faptul că ai crescut aproape singur, şi că nu ţi-ai văzut sora de aproape 10 ani, dar trenul ăsta oricum nu duce la ea. acum pur şi simplu mergi să vezi şi tu Europa, că ce poate să mai facă un tânăr în vacanţă?

apoi afli că marea lui durere a fost atunci când soţia îl înşelase acum 3 ani, dar au reuşit să treacă peste asta, şi apoi el recunoaşte că a fost şi vina lui pentru se îneca în păhar cam des atunci

tu îi zici că de fapt ai vrea să fugi de la job-ul pe care îl ai, pentru că şeful e un mitocan iar salariul este unica ce te ţine, şi încă mai este o colegă care de la un timp îţi dă motive în plus să te trezeşti dimineaţa şi să vii din timp la serviciu, numai că nu îţi răspunde deloc, nici nu se uită la tine, şi nu ştii cât mai poţi

staţie terminus, strângeţi mâinele şi ştiţi că nu vă veţi mai întâlni nicicând, poate doar întâmplător




şi totuşi cred sinceritatea contează mai mult pentru cei lângă care eşti ecât pentru un pasager întâmplător, să schimbi ceva poţi doar vorbind despre asta


sursa imagine