preţul de oportunitate

cât de mult ne dorim ceva?
cât de mult suntem gata să plătim pentru a obţine acel ceva depinde de oportunităţile care ni le oferă, dar şi... de cât de disponibil este acel ceva

să luăm exemplul unui măr...

dacă eşti în pustiu, nu ai băut şi nu ai mâncat nimic de dimineaţa atunci cel mai porbabil vei fi gata să dai pe acest măr 1000000$, dacă însă eşti la piaţă vei căuta mere cu 4.5 lei/kg pentru că de 5 îi scump...

dacă mărul pe lângă gust mai poate genera şi un Bentley atunci, deja nu se va vine la kilogram la piaţă ci va deveni obiectivul unui interes strategic şi va genera conflicte între supraputeri

dacă şi eu şi tu am măr atuni mărul tău va părea mai bun!
dacă cineva are măr roşu iar eu am 20 albe voi fi gata să schimb 10 albe pe 1 roşu numai ca să văd cum e, iar dacă nu am pe ce schimba(eu având numai 1 alb şi nevrând să îl dau)probabil voi încerca să fur măcar o muşcătură de măr roşu să văd cum e...

şi dacă credeţi că nu e aşa; uitaţi-vă la copii, cât de dezinteresaţi ei sunt de o jucărie până nu pune mâna nimeni pe ea, şi cât de mult vor să se joace după ce cineva începe să o facă


totul se reduce la oportunităţile pe care ne oferă un produs(sau credem că ni le oferă)şi preţul pe care suntem gata să îl dăm pentru a-l avea

sursa imagine

continuând tema disonaţelor...

hai că am devenit obsedat extrem de interesat de tema asta, dar...

disonaţă-lipsă de armonie

disonanţa între prieteni de unde vine?
recent ziceam că prietenii vin pe motiv, pe sezon sau pe viaţă

dar ce se întâmplă când prietenii care cândva îi credeai a fi pe viaţă brusc devin total neinteresanţi şi prezenţa lor îţi provoacă mai multă incomoditatea decât plăcere din comunicare

motive?
iaca aici vine partea dificilă
deseori aşa iese în viaţă că 2 prieteni ajung la o răscruce şi nu o iau ambii pe acelaşi drum, şi parcă asta e un moment neînsemnat, că de multe ori venind acasă de la şcoală tu o luai în jos şi prietenul în sus, doar că viaţa pune altfel accentele decât drumul spre casă

iaca aici şi apare disonanţa de interese, dureroasă dar atât de reală, şi nu mai poţi asculta vorbe despre "cum am băut ieri" şi "ai văzut colecţia nouă??" iar ei nu înţeleg de ce eşti atât de obsedat de web 2.0 sau de ce preferi bicicleta transportului public deşi... e oleacă de sinucidere încă chestia asta...

prietenii vin şi pleacă ca apa, doar sunt câţiva preţioşi la care trebuie să ţii, unii apar mai devreme, alţii mai târziu, nu uita niciodată însă că unul trecut prin timp face cât 10 noi...


sursa imagine

la stat? or la şezut?

amuş mai provoc nişte revolte...

pe scurt
cine are prieteni, părinţi, amante/amanţi etc. care lucrează "la stat"?

ce aţi observat caracteristic pentru ei toţi?

vă zic ce am văzut eu: incapacitatea şi nedorinţa de a sta 3 secunde peste program sau a depune 1 efort în plus. aiuresc? ba nu. idea de fi în birou după ora X la care se termină ziua de lucru pentru ei e un calvar: testat, confirmat!

şi nu afirm că ar fi problema celor angajaţi. mai degrabă a angajatorului. sistemul de management administrare în continuare e cel socia... cel moştenit de ani, prin urmare de la ministere până la Moldova Gaz majoritatea funcţionarilor nu îşi iubesc job-ul, iar de aici şi tot ce urmează
trebuie de schimbat ceva, peştele de la cap se strică se schimbă

disonanţa cognitivă

aşa iese că în cadrul serviciului mai citesc şi literatură despre psihologie
şi m-am ciocnit de o chesti interesantă ca fenomen care se petrece la noi în creier
nu-s specialist aşa că dacă o dau în străchini în anumiţi termeni aruncaţi pietre, da pe alături vă rog

ce este disonanţa cognitivă?
un sentiment neplăcut provocat de existenţa simultană a 2 idei care se contrazic la o singură persoană

simplu fiind: şi la pivă cu paţanii vreu şi cu femeia pară aş sta...

evident însă în realitate totul e mult mai dificil
şi deşi cuiva ar putea să îi pară că e o chestie aşa: floare la ureche, pentru alţii disonanţa devine un adevărat coşmar

din câte ştiu acum 10 ani câţiva oameni din administraţia preşedintelui Belarus Lucaşenco s-au sinucis anume din cauza acestui fenomen, când el se alegea preşedinte promisiunile lui erau total contradictorii a ceea ce a făcut în continuare, iar tinerii visători care au venit cu el în echipă nu toţi au putut să accepte disonaţa dintre ce îşi imaginau şi ce era în realitate

în esenţă fiecare dintre noi poate fi afectat de acest sentiment, spre exemplu lucrul pe care îl avem nu este tocmai ceea la ce am visat, dar altul la moment nu există şi de bani ai nevoie
sau grupul de oameni alături de care petreci timpul nu corespunde necesităţilor tale emotive...

în fine, păziţi-vă şi cel mai bine după posibilitatea faceţi doar ceea ce vă doriţi

foto de pe wiki, iar acolo îmi pare că imaginile îs free, deci nu e nevoie să indici sursa

spărgătorul de nuci

spărgătorul de nuci era pardoxal
le spărgea pe toate, câte una, câte una

le lua(s-ar părea)cu dragoste, le punea în gură şi: TROSC! era nuca întreagă da iaca "na tibe" deja nu mai e, dar cel mai straniu era că nu se oprea la cea spartă, o punea jos şi o lăsa altcuiva
şi miezul de nucă copt era cu sigurnaţă cules, iar coaja la care spărgătorul depunea cel mai mult efort se arunca

până, odată, nu a ajuns o nucă mult prea tare între fălcile spărgătorului
TRRRssss fără c(î) şi gata
nuca a blocat spărgătorul, sau spărgătorul nuca, nu era clar
au rămas aşa nedespărţiţi, fie că au vrut fie că aşa i-a bătut norocul

P.S. dacă îţi pun o nucă între buci te faci spărgător de nuci?

sursa imagine

normalitatea este supraestimată-demonstraţie

ce este normalitatea?
un comportament general acceptat de majoritatea societăţii
simplu pus fiind, dacă 80% din societate acceptă ca fiind normal să ieşi din casă cu furculiţa în gură atunci asta e "narmal"

normalitatea în genere a fost inventată de societate ca să fie mai uşor să exişti, un fel de vectori şi reguli, ca masele să se simtă confortabil, că de: dacă toţi fac ceea ce vor s-ar putea să fie periculos pentru toţi, dar aşa, existând nişte standarte rigide, impuse mai mult de subconştient şi moralitate este mult mai simplu să exişti
dar mai plictisitor...

în acelaşi timp
Columb a descoperit ce a descoperit pentru că nu credea în un pământ plat(era normal pe atunci să se creadă că e aşa), Einstein în genere a răsturnat toată percepţia normalităţii cu teoria relativităţi, iar dacă ne adresăm istorie vom vedea că majoritatea liderilor(din orice domeniu)au ajuns unde sunt anume datorită faptului că acţionau contrar normalităţii din acel moment

dar şi nebunii sunt contrar normalităţii...

deci normalitatea este nu mai mult decât o recomandare şi nu regulă strictă, creaţi, fiţi deosebiţi, fiţi surprinzători...

sursa imagine

de 1 iunie vreau! (dacă aş fi copil)

1. broască ţetoasă(chiar vreau!)
2. îngheţată, da nu mi se poate aşa că muşc o guriţă de la cine are să aibă...
3. să dorm până la 11.00
4. la mare. măcar pe o zi

dar, copilăria s-a termiat cu succes acum...ăăăă, mai pe scurt îs peste 18 ani deja

aşa că wake up! la lucru! şi seara cred ies cu bicileta

da tu ce ai vrea dacă ai fi copil?(sau eşti)

sursa imagine