hai că am devenit
disonaţă-lipsă de armonie
disonanţa între prieteni de unde vine?
recent ziceam că prietenii vin pe motiv, pe sezon sau pe viaţă
dar ce se întâmplă când prietenii care cândva îi credeai a fi pe viaţă brusc devin total neinteresanţi şi prezenţa lor îţi provoacă mai multă incomoditatea decât plăcere din comunicare
motive?
iaca aici vine partea dificilă
deseori aşa iese în viaţă că 2 prieteni ajung la o răscruce şi nu o iau ambii pe acelaşi drum, şi parcă asta e un moment neînsemnat, că de multe ori venind acasă de la şcoală tu o luai în jos şi prietenul în sus, doar că viaţa pune altfel accentele decât drumul spre casă
iaca aici şi apare disonanţa de interese, dureroasă dar atât de reală, şi nu mai poţi asculta vorbe despre "cum am băut ieri" şi "ai văzut colecţia nouă??" iar ei nu înţeleg de ce eşti atât de obsedat de web 2.0 sau de ce preferi bicicleta transportului public deşi... e oleacă de sinucidere încă chestia asta...
prietenii vin şi pleacă ca apa, doar sunt câţiva preţioşi la care trebuie să ţii, unii apar mai devreme, alţii mai târziu, nu uita niciodată însă că unul trecut prin timp face cât 10 noi...
sursa imagine
nu numai cat 10 noi, in unele momente este chiar mai mult decat tu insuti, dar foarte rar apar asa prieteni, uneori deloc..de aceea trebuie pastrati daca exista:)
RăspundețiȘtergeredacă se păstrează ca prieteni...
RăspundețiȘtergereCit de ciudat n-ar suna, ceea ce am observat in cazul meu, e ca prietenii pina a deveni cei mai aprpoiati au trecut "printr-un filtru" si oricit de urit ar suna aceasta expresie nu pot gasi o alta explicatie la intrebarea de ce unii prieteni "vin pe motiv, sezon sau pe viata"
RăspundețiȘtergerePrietenii pretiosi sunt cei care indiferent de drumul luat la o rascruce vor continua sa fie alaturi de noi si sa le fie interesant stilul nostru de viata, lucru care ar trebui sa vina si din partea noastra pentru ca in caz contrar ar aparea acest fenomen de disonanta despre care vorbeai...
probabil această disonaţă şi este filtrul..
RăspundețiȘtergere... intr'o lucrare de sociologie (sau psihologie, demult era - nu mai tin minte) am citit ca prieteni pot deveni acei oameni care gasesc ceva admirativ unul la celalat. Ceva, ce insusi omul uneori nu poate deslusi. In opinia mea aceasta pot fi si caractere negative sau cele ce nu corespund "normelor-de-toti-primite".
RăspundețiȘtergereDeseori ma intrebam (si ma intreb in continuare tot mai mult in ultimii 2 ani) - "ce inseamna prietenie?" Analizind tot mai mult societatea si legaturile care se creaza intre oameni, observ ca ne place, pe toate retelele sociale (si nu doar) sa afisam fotografii cu oamenii celebri daca nu si cu cel-care-detine-puterea. Sa facem cunostinta cu cei ce pot decide ceva in favoarea noastra, bogati, frumosi, celebri... etc. Este multa fatarnicie in asta si non-sens. Mie nu'mi place asa. De ce? pt ca atunci cind mi'e dor sau simt nevoia sa vb cu cineva, imi aduc aminte de acei oameni cu care am fumat prima tigara, pe care am mers noaptea sa'i scot din belea, sau sa'i sustin cind sufereau din dragoste., care nu m'au lasat balta cind m'am imbatat zdravan pt prima data'n viata (recunosc eu nu stiu sa beau :D) de'mi venea sa intru in pamint de rusine. imi aduc aminte de cei care au o cu totul alta viziune despre viata si lucrurile care ne inconjoara dar impreuna cu care (si prin care) am facut primii pasi in cunoasterea valorilor vietii. Ei nu sunt nici pe departe cineva cunoscut sau "stralucit" dar acesti oameni au facut diferenta in viata mea si cu sufletele lor ajung sa comunic. Chiar daca uneori trec anii si nu'i mai vad sau chiar daca cu unii, 'oficial' - nu mai suntem prieteni... de ei duc dorul in momentele de singuratate!!!
pastrati oamenii cu care ati trecut prin viata (si cei rai si cei buni) pt ca ei tot fac parte din istoria voastra personala! cereti'va scuze daca ati gresit si chiar daca, dupa parerea voastra, nu ati gresit dar stiti ca asteasta'l va usura pe celalalt. Nu duc propaganda biblica de bunatate sau nu mai stiu ce... Trebuie doar sa tinem minte ca o viata avem si uneori poate fi prea tirziu...
si pt incheiere, citatul care incepea agenda mea personala cu prima pagina: "...Какое счастье - дружба, подобная той, какая существует между нами. Ты-то знаешь, что никакие отношения я не ценю столь высоко" ,- ii scria Karl Marks kui Frederic Engels.
Aceasta agenda nu mai exista. inainte ca s'o ard, am transmis o parte din intelepciunea pe care am izbutit s'o cunosc la acea virsta bunului meu prieten cu 5ani diferenta de virsta. Imi parea ca'l voi ajuta sa inteleaga mai bine lumea care'l inonjoara.. Acum stiu ca acesta nu l'a facut sa inteleaga aceleasi lucruri care le'am inteles si eu caci cele mai bune invataminte le tragi doar din greselile proprii ... insa sper ca totusi i'am oferit citeva ore de lectura placuta :)
vsv de disonanta: atunci cind esti departe de modul tau obisnuit de comunicare si departe de oamenii cu care intr'atita te'ai obisnuit de au inceput sa te enerveze sau sa te plictiseasca... in momente de singuratate crincena, trebuie doar sa asculti sufletul si sa vezi de cine ti'e dor... Atunci vei intelege ca acesta ti'e adevaratul prieten... care te poate suna, peste sute de zile, doar sa te intrebe "ce mai faci?" ulterior sa platind o factura de telefon deloc eftina pt ca convorbirea voastra se poate insira ore intregi...
ps. pt cei ce vor sa priveasca un film frumos (poate l'ati vazut, nu stiu) despre prietenie: Hachiko - A Dog's Story (2009)
hmm
RăspundețiȘtergereatât de multe spuse că mă tem nu am ce adăuga la ele
şi da şi nu cum s-ar zice, eu ştiu cine îmi sunt prietenii care rămân, dar pădurea uneori singură se curăţă de uscăciuni
ps1. am gresit anterior: "Ei nu sunt nici pe departe cineva cunoscut sau "stralucit" dar..." - ei sunt asa cum sunt si eu prefer sa invat sa accept oamenii asa cum sunt, straluciti si geniali in felul lor! asta e calea, dupa parerea mea, spre o societate "bogata" si diversa!
RăspundețiȘtergereda, se curata dar "padure fara uscaturi nu exista" asa ca tot mai ramine cite ceva :) dar daca e sa fiu pina la urma sincera: Prietenia este un ideal. ca si dragostea, ca si respectul ... al carui defect(al idealului) este ca - nu exista cu adevarat! asa ca prietenii sunt acei oameni pe care, din diverse motive(mai mult subiective) ii credem noi prieteni(...) dar k sa'mi revin la starea mea normala de cinism din care tu m'ai scos cu atita sirguinta :D cum am mai comentat o data la cineva in status: "no one" .. o carte doar poate sau un animal care'l domesticesti (si acesta pt ca depinde de tine si nikuda emu ne detsya - no eto uje drugaia istoria :S)
hm
RăspundețiȘtergereinteresantă idea că prieteni ăs cei pe care îi acceptăm noi ca prieteni
dar acceptanţa e bilaterală
deci...
:| m-ati pus pe ginduri :) naiz naiz naiz postare si comentarii
RăspundețiȘtergeredac aş mai şti şini eşti...
RăspundețiȘtergere... intr'o lucrare de sociologie (sau psihologie, demult era - nu mai tin minte) am citit ca prieteni pot deveni acei oameni care gasesc ceva admirativ unul la celalat. Ceva, ce insusi omul uneori nu poate deslusi. In opinia mea aceasta pot fi si caractere negative sau cele ce nu corespund "normelor-de-toti-primite".
RăspundețiȘtergereDeseori ma intrebam (si ma intreb in continuare tot mai mult in ultimii 2 ani) - "ce inseamna prietenie?" Analizind tot mai mult societatea si legaturile care se creaza intre oameni, observ ca ne place, pe toate retelele sociale (si nu doar) sa afisam fotografii cu oamenii celebri daca nu si cu cel-care-detine-puterea. Sa facem cunostinta cu cei ce pot decide ceva in favoarea noastra, bogati, frumosi, celebri... etc. Este multa fatarnicie in asta si non-sens. Mie nu'mi place asa. De ce? pt ca atunci cind mi'e dor sau simt nevoia sa vb cu cineva, imi aduc aminte de acei oameni cu care am fumat prima tigara, pe care am mers noaptea sa'i scot din belea, sau sa'i sustin cind sufereau din dragoste., care nu m'au lasat balta cind m'am imbatat zdravan pt prima data'n viata (recunosc eu nu stiu sa beau :D) de'mi venea sa intru in pamint de rusine. imi aduc aminte de cei care au o cu totul alta viziune despre viata si lucrurile care ne inconjoara dar impreuna cu care (si prin care) am facut primii pasi in cunoasterea valorilor vietii. Ei nu sunt nici pe departe cineva cunoscut sau "stralucit" dar acesti oameni au facut diferenta in viata mea si cu sufletele lor ajung sa comunic. Chiar daca uneori trec anii si nu'i mai vad sau chiar daca cu unii, 'oficial' - nu mai suntem prieteni... de ei duc dorul in momentele de singuratate!!!
pastrati oamenii cu care ati trecut prin viata (si cei rai si cei buni) pt ca ei tot fac parte din istoria voastra personala! cereti'va scuze daca ati gresit si chiar daca, dupa parerea voastra, nu ati gresit dar stiti ca asteasta'l va usura pe celalalt. Nu duc propaganda biblica de bunatate sau nu mai stiu ce... Trebuie doar sa tinem minte ca o viata avem si uneori poate fi prea tirziu...
si pt incheiere, citatul care incepea agenda mea personala cu prima pagina: "...Какое счастье - дружба, подобная той, какая существует между нами. Ты-то знаешь, что никакие отношения я не ценю столь высоко" ,- ii scria Karl Marks kui Frederic Engels.
Aceasta agenda nu mai exista. inainte ca s'o ard, am transmis o parte din intelepciunea pe care am izbutit s'o cunosc la acea virsta bunului meu prieten cu 5ani diferenta de virsta. Imi parea ca'l voi ajuta sa inteleaga mai bine lumea care'l inonjoara.. Acum stiu ca acesta nu l'a facut sa inteleaga aceleasi lucruri care le'am inteles si eu caci cele mai bune invataminte le tragi doar din greselile proprii ... insa sper ca totusi i'am oferit citeva ore de lectura placuta :)
vsv de disonanta: atunci cind esti departe de modul tau obisnuit de comunicare si departe de oamenii cu care intr'atita te'ai obisnuit de au inceput sa te enerveze sau sa te plictiseasca... in momente de singuratate crincena, trebuie doar sa asculti sufletul si sa vezi de cine ti'e dor... Atunci vei intelege ca acesta ti'e adevaratul prieten... care te poate suna, peste sute de zile, doar sa te intrebe "ce mai faci?" ulterior sa platind o factura de telefon deloc eftina pt ca convorbirea voastra se poate insira ore intregi...
ps. pt cei ce vor sa priveasca un film frumos (poate l'ati vazut, nu stiu) despre prietenie: Hachiko - A Dog's Story (2009)