la feebdack:
copilul, când este certate nu se supără, pentru că în mare parte nu înțelege de ce este certat
adolescentul înțelege, dar se supără, pentru că nu are destul discernămând să conștientizeze erorile
adultul știe să primească critica, să învețe din ea, poate să se supere, dar are puterea să recunoască eroarea și să treacă peste momentele dificile
la promisiuni:
nimeni nu așteaptă un copil să își îndeplinească toate promisiunile, ei sunt prea mici, prea puține depind de ei
adolescentul își asumă anumite promisiuni, dar deseori nu le îndeplinește, pentru că este prea ușor manipulabil și nu are tările de caracter să înțeleagă că un cuvânt dat, oferit, promis, e mai presus de orice poate să intervină, iar cei din jur deseori pierd încrederea, sau cel puțin nu mai așteaptă nimic
adultul promite și face. dacă nu, înseamnă că previne primul de ce nu face. dacă nici nu previne nici nu face nu-i pasă, asta e lege. cu ea e ușor de trăit
la dărurire de sine:
copilul intuitiv simte cine îl iubește și se trage la acei oameni, nu are o decizie e ceva intuitiv și extrem de sincer
adolescentul se iubește pe sine, și mereu va zice: uite câte fac pentru că te iubesc, de parcă dăruirea ar avea limite
adultul se dedică în primul rând pe sine, total și până la capăt dacă este sigur. dacă nu, deloc, face figurație
cu timpul:
copilul crește, dar ceea ce învață de mic, rămâne pe veci în el, e un stigmat
adolescentul începe să conștietizeze greșelile sale, uneori prea târziu, dar o face
adultul se stinge câte puțin, de la toate dezămăgirile pe care le întâlnește
sursa imagine
