epopeea deciziilor: epilog

am scris vreo două-trei postări despre decizii pe aici
de vrei ia și le caută

în final cred am luat doza maxim permisă de decizii pentru o primăvară nesănătos de zbuciumată

în acest blogpost voi abuza de statusuri de pe facebook și o piesă

azi am scris o chestie de care îs atât de mândru încât o reproduc aici

Nicolae Apostu

you life is your decisions, love only what you are, accept only what you want to be

3 hours ago via BlackBerry ·  ·  · 

• 
  
• 
  

  Victor Presenti, Iulian Nenescu, Danielle Fusu and 9 others like this.

asta îmi pare să sune suficient de bine pentru o nouă filosofie de viață


în principiu oamenii pe care îi iubim/la care ținem nu neapărat sunt iubiți/apreciați ca ambalaj fiziologic
ci mai degrabă în baza emoțiilor care ni le aduc, a sentimentului care ni-l generează
dacă cineva mă face să fiu fericit, voi căuta să mă apropii, dacă cineva mă tulbură și pune la încercare atunci când nu vreau, drumul va fi altul-și aici e răspunsul la ce facem când nu știm ce să facem, pentru că în final tot ce înfăptuim pentru cineva se întâmplă

Igor mă întrebase când decizia merită să fie amânată, oricând atunci când nu ești sigur de rezultatul deciziei, doar că decizia amânată tot e o decizie și are prețul său, pe care deseori nu îl luăm în calcul, fiecare om are limita sa de amânare, suntem diferiți iar asta e regula numărul unu în întinsul timpului

dacă tot am zis că e epilog
ca soundtrack vă propun



iar ca aliment pentru inspirație, pe final o frază de un mare mafion cinematografic citată de...știți voi singuri cine e omul, nu?

Oleg Efrim

Дружба — это все. Дружба превыше таланта. Сильнее любого правительства. Дружба значит лишь немногим меньше, чем семья. Никогда этого не забывай.
Vito Corleone

April 25 at 6:04am ·  · 

• 
  

  Angela Stafii, Postaru Elvira, Dorin Axenti and 51 others like this.

acestea fiind spuse, eu mă apuc pur și simplu să acționez și să văd unde mă scot cele pe care le-am calculat, spor tuturor în acesto proces dificil și pe alocuri dureros

aiurea despre împărţire

mă miră stereotipul conform căruia orice băiat e gata să se culce cu orice fată, mai ales dacă a servit puţin

ştiu că sunt aşa reprezentanţi a sexului puternic, dar ei nu generează legitatea
bărbatul nu este un câine flămând care se aruncă pe orice farfurie împlută cu fie ce o fi

stereotipul ăsta plasează femeiele în rangul sfintelor şi fidelelor, iar bărbaţii în cel a păcătoşilor şi indecenţilor
deşi eu nu văd nici o diferenţă, echilibrul se păstrează în ambele cazuri

aşa că nu mai împărţim lumea conform sexelor, haideţi să compunem altceva


sursa imagine

poetul @viorelpahomi poezia #laţarî

ogradî
poartî
jin
mă duc păn la deal
ma duc păn la vali
puni mâna
hălășiugî
jin
jin

oamenii

mie îmi plac oamenii
mai mult decât animalele, mult mai mult

fiecare om în sinea sa este o valoare
nu prieteniile pe care le are, rudele sau banii pe care îi face îl fac valoros
ci el cu forțele și abilitățile căpătate

legăturile pe care le creem ne fac să ne simțim mai bine sau mai prost dar nu ne adaugă sau știrbesc din valoare
de asta orice persoană care pășește în viața ta, o face dintr-un motiv, odată ce pleacă, o face pentru că motivul din care a pășit nu mai există și altele nu mai apar

şi încă fiecare din noi are un secret mare-mic, a lui-a nimănui, şi vrem să află secretele altora ca să ne convingem că al nostru nu e atât de straşnic

spațiu mereu e același, oameni tot mai mulți și să îi încapi pe toți nu poți
de asta trebuie să știi să îi alegi pe cei care prezintă cea mai mare valoare
și să îi ții aproape, cât de mult poți

cafea cu ea

tânără
frumoasă
interesantă, dacă nu eram

@cernomaz

cernomaz@nicolaeapostu te naznacesk glavnâi pe PiaR... 

precis aplicam>>>

pleacă

eu sunt otravă
voi nimeri în apa ta și nu ai să poți să o mai bei

sunt focul, voi arde grâul tău și vei muri de foame

sunt boală, te voi da jos din picioare și nu vei putea face nimic

de mă vezi, pleacă din calea mea
altfel vin, te iau cu valul și nici nu voi ști când am făcut-o

cine știe carte are patru ochi...

mereu mă uimesc oamenii care cred că dețin adevărul absolut și nici nu doresc să asculte o altă opinie

oameni care atunci când se dezamăgesc în ceva varsă atât de mult otravă în cana sa încât otrava se revarsă asupra altora, printre altele, dacă țineți minte la finalul lui Romeo și Julieta primul nu era mort, și dacă ea ar a fi avut răbdarea erau să fie împreună și nu numai în lumea de apoi

și în genere în viață valoarea omenilor se reduce la ceea ce putem să acceptăm și iubim în ei necătând la toate, nu să idealizăm, oameni valoroși cu adevărat în viață sunt foarte puțini, iată de ce eu am încetat să dau cu pietre în cei la care țin și mereu încerc să îi înțeleg pe ei întâi

păcat că nu toți pot așa


sursa imagine