explicaţii

profesia mea mă obligă să pot găsi explicaţie la practic orice
adica, orice întrebare mi se adresează, obligaţia mea este să caut răspuns, chiar dacă nu îl am pe moment, şi să îl ofer în timp util. aceast obligaţie a dezvoltat în mine o reacţie de răspuns şi un mod anumit de a gândi, când în faţă mi se pune o problemă eu încep să o desfac în mod linear ca să găsesc cât mai repede soluţia cea mai simplă. mai simplu-mai bine

dacă un copil m-ar întreba de ce oamenii se sărută, i-aş zice că din dragoste, pentru că asta e explicaţia cea mai simplă şi în acelaşi timp acea de care el are nevoie. atunci când în discuţia cu prietenii este adresată această întrebare, mai degrabă mă  voi adresa spre necesităţile primare. asocierea cu instinctele primare şi apoi doar spre partea emoţională

există însă cazuri când ştiu că nu are sens să explic ceva. este vorba de extrimităţi, oameni a căror viziuni nu are sens să încerci să le schimbi, pentru că va fi un conflict şi atât, ouă aruncate. în aşa situaţii eu doar zâmbesc politicos.