ne unim în triburi
ne cuplăm și ne înmulțim de frică să nu rămânem singuri
dar în fiecare dimineață ne trezim în față cu alți oameni singuri
unici
irepetabili
de neînlocuit
și fiecare trage la a lui, fiecare vrea nu să rămână singur, să fie măcar 2 măcar 3
dar în această bătătaie cu morile de vânt se pierde pe sine
poate atunci când vom vrea să fim cu cineva și nu singuri va fi mai vesel?
ca să fii trebuie să poți... dar un pic nu înțeleg, de ce faptul că suntem unicali, irepetabili și de neînlocuit ne face automat singuri? aici nu sunt de acord
RăspundețiȘtergereok
RăspundețiȘtergeretu tot ști singură
unici*, varianta corecta. :D
RăspundețiȘtergereAsa e ca nu ne putem imagina singuratatea acceptata ca o victorie?! O victorie impotriva sistemului, care ne vrea gramada.
merci corectat
RăspundețiȘtergereîntrebarea o las fără răspus
Ce mult mi-a placut ce ai scris.
RăspundețiȘtergereCe mult mi-a placut ce ai scris.
RăspundețiȘtergere