prea multe reguli, pucte pe i, decoperiri, direcţii, căutări
ce regulă respectăm când ne uităm la cerul înstelat pe malul mării? valul se bate şi moare ca să revină, iar
nu există reguli în fericire şi plăcre, nu sunt obiective, constrângeri şi termeni limită, totul se rezumă la acum, iar dorinţa noastră este ca acest acum să fie veşnic
şi atunci pentru ce nouă tot ce ne înconjoară? telefoane, interneturi, calculatoare, maşini şi avioane, de parcă de asta avem nevoie, totul trebuie să faciliteze fericirea, iar ele
las internetul şi mă duc pe munte să ascult vântul şi să privesc cum fulg de nea îngroapă fulgul de nea,
dar...
nu azi, poate la anul?
sursa imagine
adevarat...
RăspundețiȘtergeream si eu o idee pe tema asta... poate o postez in scurt timp...
tu în timpul trainingului comentezi băi?
RăspundețiȘtergerecine-ar zice...
RăspundețiȘtergereapropo, eu tot vreu în munți
la mare întăi
RăspundețiȘtergerenda... prea multe
RăspundețiȘtergereziceam eu
RăspundețiȘtergeretoti avem nevoie de odihna, insa dupa o perioada de valuri si munti apare iarasi dorinta de comoditati, si internet, si telefon....paradox :)
RăspundețiȘtergereavem nevoie de oameni nu de locuri totuşi
RăspundețiȘtergere