preludiu: azi pe biciletă am mers la o vale fără să frânez(bag mâna în foc era peste 70kmph şi asta cu maşini trecând pe alături)şi abia spre sfârşitul acestia mi-am adus aminte să mă sperii şi să frânez...
lirică: e trist să ajungi la moarte şi să fii aproape sănătos şi să zică toţi: da uite ce bine arată în mormânt, iar medicii să spună că; da-da organele interne practic toate îs ca la unu de 40 de ani...
eu vreau ca atunci când oi avea vreo 80 şi voi lasă pe pământ doar amintiri toată lumea să zică că e uimitor cum de am reuşit să ajung până aici încercând atâtea în viaţă
filosofia: copii nu au frică
când mergeam la vale cu bicicleta, mi-am adus aminte cum pe aceiaşi vale cu acum 17 ani mergeam pe "samakat" şi nu prea ştiam ce e frâna
fricoşii au inventat: frâna, limita şi timpul
iar dacă tot zicem că suntem puţin copii în suflet, ar fi cazul să mai uităm de astea uneori
over and out
sursa imagine
later edit: clip la temă
