mergeam spre serviciu iar pe partea cealaltă a drumului treceau bătrânele, în genere unele sectoare a Chişinăului îs pline de bătrânei:
cu părul cărunt, ochii obosiţi, cârjă sau fără, băbuţe uscăţive sau cu ţâţe enorme băgate în sutiene-hamacuri, moşnegei cu părul pieptănat peste chelie, ei toţi ies la plimbare dimineaţa, când e mai răcoare, pentru ei probabil se deschid magazinele la ora 8.00 ca să nu leşine pe la 12.00 în căldurile cele mari
ap mergeam eu aşa şi mă gândeam: dap noi bleah nu o să ajungem la vârsta lor.
pe bune, generaţia noastră de "ciornobîl" unde să ajungă?
radiaţi la coaie şi sâni de telefoanele mobile
stresaţi de stilul alert de viaţă, când ziua facem figuraţie la serviciu, seara tusim cu druji iar noaptea cu internetul, noi la 40 de ani o să începem să ne îndoim
bleaha-muha când cineva din voi ultima data a făcut efort fizic consistent şi regulat măcar o lună? noi ne ridicăm pe scări pân la etajul 14 şi gâfâim
eu mă îndoiesc că vom fi în stare să facem copii, doar de pin acelaşi intărnăt, prin add friend sau follow
fsio! am zis tot, hai contrazice-ţi-mă măcar unu!
sursa imagine
