v-am zis că m-am pierdut prin Bucureşti? nu pe mult timp, aşa pe vreo 20 de minute, probabil capul era ocupat cu ceva
poate gândurile erau la testul cela de ieri
poate undeva acasă, în fine eu în loc să ajung în sectorul 3 ajunsesem în 5 şi apoi am făcut naveta înapoi :D
cât timp eram pierdut am întâlnit 2 nebuni pe stradă
prima era o domană
sau mai bine zis o fostă doamnă, acum era o bătrânică, cu rujul întins în jurul gurei, cu ochii sclipind ne natural m-a întrebat dacă pot să o ajut
era o prostie să mă opresc pentru că mă grăbeam şi nici nu ştiam unde mă aflu! cum pot să ajut pe cineva dacă singur pe mine nu mă gasesc?
-ce oră e?cred îmi doream o provocare, vroiam să văd dacă pot să ajut pe cineva chiar dacă eram singur în dilemă
-9.30 doamnă.
-la ce oră vine docorul?
-nuştiu....(aici mi-am dat seama că pe bune nu ştiu de ce m-am oprit la ea)
-a zis că vine pe 50, nu ştiţi când e 50?
-nuştiu, mă scuzaţi... mă grăbesc!
-dar staţi! când vine doctorul?
uneori dorim să facem prea multe.
al doilea nebun era un băiat.
el stătea pe margine de drum şi se făcea că reglează traficul
avea faţă încordată
m-a văzut şi mi-a zis: "tinere îţi lipseşte direcţia"
stătea pe margine de drum, nu se spălase de vreo săptămână cel puţin, ochi absolut demenţi dar m-a citit.
uneori cei din jur pot vedea mai multe ca tine
m-am apropiat de un poliţist şi am întrebat cum ajung unde îmi trebuia
în 10 minute eram la loc, dar întâlnirea cu cei 2 demenţi în o dimineaţă când luasem drumul pe care nu ar trebui în mod normal să îl iau a rămas cea mai puternică experienţă
P.S. o colegă de serviciu şi-a făcut blog
intraţi vedeţi, mie îmi place
sursa imagine
