încercaţi următoarea acţiune:
adunaţi un grup de vreo 12 adulţi
daţi-le plastilină şi spuneţi-le să facă...ceva
nuş, spre exemplu relaţia lor cu lumea
sau felul în care ei văd universul, chestii de genul ista...
va urma un set de întrebări
¤ cum....?
¤ da se poate...?
¤ da în....?
¤ dacă...?
***
faceţi exact acelaşi lucru cu un grup de copii(micuţi de grădiniţă)
nici o întrebare nu va urma, copii se apucă să exprime ceea ce simt instant
***
maturii prea des simt nevoia ca cineva să le indice direcţia
unde anume pierdem independeţa?
***
prea multe reguli?
sursa imagine
True. Chiar ieri mi s-a intamplat.
RăspundețiȘtergereM-am simtit extrem de ridicol.
Cateodata treb' pur si simplu sa treci la actiune, nu sa te gandesti jumatate de an.
cu același succes poate să se-ntîmple și la tineri lucrurui de -astea - dar asta va fi culmea.
RăspundețiȘtergereMaturii:Cu anii ei pierd șe ceea ce n-au avut - gândirea neordinară și creativitatea.Regulile ei singuri și le compun pentru a justifica conținutul zilei,anului...Dar cred că te înteresează principalul :de ce așa se întâmplă la ei - au uitat cum e să fii copil,nu au spirit de observație.