m-am mutat

pentru că acei de la google sunt nerușinați și mi-ai blocat blogul pentru mai mult de o săptămână eu m-am mutat de aici

în 3-2-1 vei fi rederecționat spre blogul nou

luni, 4 aprilie 2011

procesul decizional v2.0

eu am mai vorbit depre asta la o sărbătoare
da m-am gândit între timp la multe și iată ce mi-a venit în cap


cum încă aș lua decizii:

1. mă întreb ce eu vreau. nu ce ar vrea societatea de la mine, ce ar vrea mama-tata, ce ar vrea serviciul sau țara, ce vreau eu. anume ce, nu cum, nu cu cine, nu unde, și alte întrebări adiționale, asta clarific apoi. întâi și întâi trebuie să îmi fie clar ce vreau
2. înlătur orice stereotip. stereotipurile deși utile(uneori), sunt periculoase. toate exemplele și modelele de urmat, crează niște short-cut-uri care sunt bune în rutină, dar în procese anevoioase ascund după o ceață multitudinea opțiunilor. deci stereotipurile sunt departe de a fi soluți și trebuie privite mai degrabă ca un pericol.
3. mă proiectez în viitor. mă văd cu acel "ce vreau" realizat. sunt fericit/ă? dacă da merg la pasul 4, dacă nu revin la 1.
4. aici întrebarile adiționale, dat fiind că suntem ființe sociale prima este "cu cine?" cel mai bine îmi va reuși să ating ce îmi doresc. următoarea, "care e prețul" la fel de importantă, pentru orice reușită se plătește ceva. restul probabil nu mai puțin importnate dar uneori nenecesare: "unde?" "cum?" ș.a.
5. decizia amânată. e periculoasă. de obicei aceasta survine din 2 motive: fie zona de confort nu ne permite(oricare dintre noi caută un anumit confort în viață și și-l asigură, falsa siguranță oferită de această zonă deseori ne blochează în acțiuni și performață), fie disonața cognitivă, atunci când "ce vreau" nu pare atât de tangibil odată ce răspunsul la alte întrebări nu e sigur. disonanța o bați prin testare.

de obicei deciziile care întârzie oricum vin, uneori însă prea târziu

și un scântecel trist care să ne pună pe gânduri spre sfârșit

4 comentarii:

  1. tot ce ai spus tu e corect la 100 procente dar...
    procesul decizional nu e un lucru matematic.daca ar fi :
    ai inlaturat asta(x),nu te uiti la ceea(y),nu atragi atentie la steriotipuri(z) ,
    te uiti ce vrei(a),unde(b) si cu cine(c), si
    decizia=a+b+c-x-y-z ,mi se pare ca noi am fi niste roboti.Dar omul pe linga toate mai este influientat si de emotii care da peste cap toate calculile si deciziile pur matimatice.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu am negat importanţa emoţională
    "ce vreau" este rezultatul unui porces emoţional puternic, şi îl pun în capul mesei

    RăspundețiȘtergere
  3. i'll think on that

    RăspundețiȘtergere

text © Nicolae Apostu