tu ce ai alege: adevărul sau încă o șansă de a înghiți minciuna?
deşi majoritatea dintre noi va afirma că nimic nu este mai presus decât adevărul în viaţa lor, mai toţi atunci când invită o domnişoară la cafea ar prefera să audă: "da, cu plăcere" în loc de "cu tine nu, merci"
sau în loc de "e vina ta" mai bine "e o simplă coincidenţă" sau "aşa e soarta"
eu nu cred în soartă, dar sunt sigur de repercusiunile acţiunilor mele
sunt lucruri pe care nu le pot controla, dar îmi asum fiecare acţiune
prefer să iau decizii şi să le urmez decât să îi las pe alţii să facă asta pentru mine şi apoi să mă mir de ce nu îmi trăiesc viaţa
îmi place oare să aud adevărul?
probabil da: atunci când el este frumos şi îmi place, în caz contrar subconştient pe termen scurt aş prefera să fiu minţit
deşi pe termen lung adevărul e mai bun
când îi tai câinelui coada deodată doare mai puţin decât dacă îi tai 1 dată în lună câte o bucăţică până nu dispare toată
numai vă rog
fiți pregătiți că lovitura unui adevăr poate fi mai puternică decât un camion care vine în întâmpinare sau o săritură cu fața în jos în bazin
sursa imagine
prefer adevărul necondiționat. au fost și adevăruri mega dureroase dar așa trăiești viața adevărată și nu te amăgești singur pe tine.
RăspundețiȘtergereşi eu prefer să fie aşa cum o spus Artur. cu cât mai dureros adevărul - cu atât mai eficient îl pot analiza..
RăspundețiȘtergereinteresno cât de des minţi tu, ca să nu faşi pe şineva să boşească
tare des
RăspundețiȘtergereAdevărul... Da oare el este vreodată spus de cineva? Pe jumătate cred, deplin - niciodată. A devenit așa de artificial cuvântul ista că nu mai știi cum să îl poziționezi, cum să îl explici. Din punct de vedere semantic, adevărul de astăzi e minciună, și sensul să propriu e la fundul... numai nu a mării...
RăspundețiȘtergerePoate eu is tâmpit paranoic, dar în ultima vreme am impresia că TOATĂ LUME MINTE spunând „adevărul”.