să mă ierte poetul care a scris proza despre prințesa care plânge dar eu voi încerca să înțeleg de ce ea plângea
deci prințesa
prințesa avea tot:
dar plângea
și regele chema cei mai chipeși și destoinici flăcăi dar nici unul nu o puteau face fericită
_____________________________________________________________________
fericirea nu e ceva la care ajungi, iată de ce ea plângea
ea vroia să fie veșnic din momentul X, dar: fericirea e în clipe
când de 1 martie se topește zăpada și vezi cum picură de pe streașină, și ieși prima dată fără fular și cu pieptul descheiat, și parcă miroase altfel
când iarna mergi prin frig, și mâna ta e încălzită de altcineva în buzunar
când ești la mare și stai întins și atingi ușor-ușor briza și ai cu cine schimba o vorbă despre nimic dar despre tot
da prințesa credea că fericirea se face din ceva și durează veșnic
de asta plângea
mereu
sursa imagine
