vorbeam ieri cu cineva de romanele de concedii, vacanţe etc.
interesantă chestie romanele astea
seamănă cu un chibrite cel mai des, se aprind dintr-o privire, dintr-o atingere şi ard puternic pentru a lăsa urmă dar rareori suficient de lung pentru a aprinde o pădure
deşi sunt excepţii, când 2 se întorc din acel neobişnuit, unde erai fără griji şi fără ceas, se întorc în oraş şi încep să se caute, să construiască să salveze
unora le iese...
dar sunt totuşi un sceptic al acestor romane
şi în acelaşi timp susţinător
ele seamănă cu alcoolul: te îmbată şi te relaxează, dar ce face când te scoli dimineaţă şi nu mai e nimic decât uscatul din gură?
dar: unora le iese
vara e pe sfârşit tu ai fost la mare?
sursa imagine
