anii, culorile, sticlele, ploaia

anii trec...
țin minte când avea 3ani(și voriam bubuane pentru că încă mi se putea)îmi parea așa de mare lumea asta, și îmi părea atât de greu să reușesc ceva în viață, și cum? și de unde? am să am mâncare când voi crește mare?
acum văd totul altfel


culorile se spală...
bătute de soare
udate de apă
emoțiile se sting, dar e o minciună că timpul lecuiește tot, poți să treci peste, dar nu să uiți, cândva când eram micuț îmi plăcea să mă uit la curcubeu, apoi lumea era negru/alb,
acum nici nu mai reușesc să văd răsăritul și apusul din cauza vitezei în care trăiesc
nu mă opresc

sticelele se sparg:
de mingi de fotbal
sau de stigăte puternice
nu ai decât să strângi cioburile de pe jos, atent ca să nu te tai la talpă când calci în locul unde au căzut și apoi le arunci


acum e cald și zăpușeală, dar vine ploaia
ploaia spală tot