m-am mutat

pentru că acei de la google sunt nerușinați și mi-ai blocat blogul pentru mai mult de o săptămână eu m-am mutat de aici

în 3-2-1 vei fi rederecționat spre blogul nou

joi, 29 aprilie 2010

părinţii şi autoritatea


mă întrebam azi: "când părinţii, pentru prima dată, din zeităţi negreşite se transformă în simpli muritori"
îmi pare totuşi atunci când mergi la şcoală şi dai cu ochii de profesori

îmi aduc aminte, pe timpuri, îmi părea că orice fac, zic părinţii - aceasta este perfecţiunea, iar o eroare este imposibilă, ca mai apoi să încep a înţelege că teoretic în unile domenii ar putea fi experţi care ar şti mai multe decât mama

cresc

şi încep să pun la îndoială din ce în ce mai mult ceea ce zic părinţii, nu mai vorbesc despre pubertate în care "tăţ îs proşti numa eu pi**os"

şi iată-ne, mari-măricei, deştepţi şi frumoşi, şi nu prea ne pasă de ce zic părinţii, iar ei, printre altele, au avut cel mai mare aport la creşterea noastră, şi ne poartă cea mai mare dragoste şi vorba lor merită mai multă atenţie

unde găsesc echilibrul ideal?

sursa imagine

3 comentarii:

  1. corect zici ca "iar ei, printre altele, au avut cel mai mare aport la creşterea noastră, şi ne poartă cea mai mare dragoste şi vorba lor merită mai multă atenţie"! dar если бы вернуться в детство я бы меньше слушала родителей pt ca cu toata dragostea lor si vorba buna, prin protectie (uneori excesiva) se creeaza si complexe si stopari de unele greseli or numai prin acestea omul invata cu adevarat. Eu cred ca copiii trebuie de mici copii sa fie pusi la curent ca si parintii pot sa greseasca uneori( de ex. si mai ales cind au scopul ca progeniturile lor sa realizeze ceea ce ei insusi nu au stiut sau nu au avut oportunitatea s'o faca) si sa fie invatati/lasati sa gindeasca desinestatator, in limita posibilitatilor lor, ghidati la fiecare etapa. Sa descopere lumea din jur iar parintii sa le fie sustinatori si consilieri fideli dar nu si invatatori!!

    RăspundețiȘtergere
  2. adevăr este în ce zici
    eu la rândul meu însă poate aş asculta mai mult...

    RăspundețiȘtergere
  3. corect zici ca "iar ei, printre altele, au avut cel mai mare aport la creşterea noastră, şi ne poartă cea mai mare dragoste şi vorba lor merită mai multă atenţie"! dar если бы вернуться в детство я бы меньше слушала родителей pt ca cu toata dragostea lor si vorba buna, prin protectie (uneori excesiva) se creeaza si complexe si stopari de unele greseli or numai prin acestea omul invata cu adevarat. Eu cred ca copiii trebuie de mici copii sa fie pusi la curent ca si parintii pot sa greseasca uneori( de ex. si mai ales cind au scopul ca progeniturile lor sa realizeze ceea ce ei insusi nu au stiut sau nu au avut oportunitatea s'o faca) si sa fie invatati/lasati sa gindeasca desinestatator, in limita posibilitatilor lor, ghidati la fiecare etapa. Sa descopere lumea din jur iar parintii sa le fie sustinatori si consilieri fideli dar nu si invatatori!!

    RăspundețiȘtergere

text © Nicolae Apostu