fraza asta o ţin minte din clasele primare, când eu sau cineva din colegi uita acasă o carte sau caieţel, profesorii încercau să ne facă să ne simţim vinovaţi prin ele
deşi eu mereu eram nedumerit: cum poţi să uiţi ceva ce e permanent cu tine vrei-nu vrei?
în fine
azi de dimineaţă telefonul meu face nazuri: dă eroare şi se blochează
am jumate din toate evenimentele şi contactele mele din viaţa reală înscrise în el: foarte comod, nu trebuie să îţi încarci capul cu date, cifre, numere de telefon şi adrese de e-mail
doar că odată ce a murit telefonul, a murit şi memoria, ai uitat capul acasă se primeşte!
şi acum ce mă fac? eu mă duc la colegul care stă într-un oficiu la 10 metri de mine ca să facem update la soft şi să vedem ce iese
da tu ce ai face dacă telefonul tău brusc ar ceda?
sursa imagine
