de ceva timp am făcut un pic de spam pe twitter cu filosofia: "și apoi tu mori"
filosofie cam simplistă și pesimistă în același timp
dar care duce spre același punct: orice nu am face pe parcursul vieții în final toți murim
pe pământ nu rămâne nimic din noi, acei 50-60-70 ani pe care îi trăim se rezumă la o clipă în invinintatea existentă(bu-bu-bu dar adevărat)
care-i sensul filosofiei?
să trăiești ținând minte că vei muri
și ai putea să mori în fiecare zi, fiecare zi ar putea fi ultima, ce ai face dacă cea de mâine ar fi ultima?
ai petrece timpul cu cei pe care îi iubești? ai vizita locuri pe care demult vrei să le vizitezi?
ce ar fi zi de zi să fie ultima?
și să nu îți fie rușine atunci când se vor aduna să te petreacă în ultima cale cei pe care îi iubești?
continui să pornesc de la premisa că toți oamenii sunt buni
că fiecare zi trebuie prețuită așa cum este
prefer să uit doar de una: exploziile de emoții nu au dus pe nimeni la bine
pentru că anume emoțiile ne diferențiază
audio:
and then you die
Tu propui sa traim cu gandul ca fiecare zi ar putea fi ultima? Adica, gandindu-ne mereu la moarte? Sa traim cu un pesimism insuflat in noi doar pt ca asa am putea face mai multe lucruri bune at last,da?
RăspundețiȘtergereSa te gandesti incontinuu la moarte nu e un implus pentru a face cat mai multe, din contra. La ce bun daca nu vei mai fi?
@twitter-163145627:disqus
RăspundețiȘtergeretu uneori te dai în extremesă trăieşti fiecare zi ca ultima nu înseamnă să te gândeşti la moarte
să faci sex de fiecare dată ca ultima vreme nu înseamnă că o faci aiurea, mai degrabă dimpotrivă, deşi punctul tău de vedere are o valoare
hai să reformulez: trăieşte fiecare zi aşa ca toate care urmează să se simtă provocate să fie mai bune