de ceva timp am făcut un pic de spam pe twitter cu filosofia: "și apoi tu mori"
filosofie cam simplistă și pesimistă în același timp
dar care duce spre același punct: orice nu am face pe parcursul vieții în final toți murim
pe pământ nu rămâne nimic din noi, acei 50-60-70 ani pe care îi trăim se rezumă la o clipă în invinintatea existentă(bu-bu-bu dar adevărat)
care-i sensul filosofiei?
să trăiești ținând minte că vei muri
și ai putea să mori în fiecare zi, fiecare zi ar putea fi ultima, ce ai face dacă cea de mâine ar fi ultima?
ai petrece timpul cu cei pe care îi iubești? ai vizita locuri pe care demult vrei să le vizitezi?
ce ar fi zi de zi să fie ultima?
și să nu îți fie rușine atunci când se vor aduna să te petreacă în ultima cale cei pe care îi iubești?
continui să pornesc de la premisa că toți oamenii sunt buni
că fiecare zi trebuie prețuită așa cum este
prefer să uit doar de una: exploziile de emoții nu au dus pe nimeni la bine
pentru că anume emoțiile ne diferențiază
audio:
and then you die
