de vrei ia și le caută
în final cred am luat doza maxim permisă de decizii pentru o primăvară nesănătos de zbuciumată
în acest blogpost voi abuza de statusuri de pe facebook și o piesă
azi am scris o chestie de care îs atât de mândru încât o reproduc aici
asta îmi pare să sune suficient de bine pentru o nouă filosofie de viață
în principiu oamenii pe care îi iubim/la care ținem nu neapărat sunt iubiți/apreciați ca ambalaj fiziologic
ci mai degrabă în baza emoțiilor care ni le aduc, a sentimentului care ni-l generează
dacă cineva mă face să fiu fericit, voi căuta să mă apropii, dacă cineva mă tulbură și pune la încercare atunci când nu vreau, drumul va fi altul-și aici e răspunsul la ce facem când nu știm ce să facem, pentru că în final tot ce înfăptuim pentru cineva se întâmplă
Igor mă întrebase când decizia merită să fie amânată, oricând atunci când nu ești sigur de rezultatul deciziei, doar că decizia amânată tot e o decizie și are prețul său, pe care deseori nu îl luăm în calcul, fiecare om are limita sa de amânare, suntem diferiți iar asta e regula numărul unu în întinsul timpului
dacă tot am zis că e epilog
ca soundtrack vă propun
iar ca aliment pentru inspirație, pe final o frază de un mare mafion cinematografic citată de...știți voi singuri cine e omul, nu?
acestea fiind spuse, eu mă apuc pur și simplu să acționez și să văd unde mă scot cele pe care le-am calculat, spor tuturor în acesto proces dificil și pe alocuri dureros