prolog:
am avut 36 ore de muncă
mă rog nu m-am spetit eu chiar fără somn dar totuși...
seara am venit acasă
mi-a făcut un ceai și am deschis o carte, îmi plăcea să fac așa când eram la liceu, acum nușcum îs mai lenos la lectură, când am închis cartea am închis ochii și am pus o mână pe nas: un fel de reculegere
azi îmi pare că am început să înțeleg mai bine oamenii
și am definit și prima regulă a convețurii umane:
1. nu trebuie să cauți perfecțiunea în oameni
o sarcină poate fi îndeplinită până la perfecțiune, poate fi o fotgrafie perfectă
oamenii nu, niciodată, nimeni
dacă îți zice cineva că ești perfect/perfectă: minte!
și la urmă o întrebare pe care nu am pus-o eu dar care mi-a plăcut:
de ce oamenii înainte de a intra în parcul de distracții caută senzații tari, iar când urcă pe vreo mașinărie țipă să fie oprită pentru că li e frică? unde e consegvența?
epilog: oamenii triști vor să pară mai fericiți, oamenii proști vor să pară mai deștepți, dar cei simpli nu vor să pară sofisticați
sursa imagine
