imaginează-ţi că trebuie să fii izolat de toţi, dar nu prin distanţă ci pintr-un strat subţire, impermiabil, de polietelena
îi poţi vedea, dar nu vei simţi niciodata mirosul, nu vei avea atingerea pielii sau moalele părului, iar când săruţi nu vei simţi decât gustul neutru a (-CH2-CH2-)n
nu te plouă, dar nici gustul mâncârii nu îl simţi, doar înghiţi ca să nu mori de foame
lanuri de flori, pădurea după ploaie, sânul soţiei sau obrazul neberberit a soţului, prima atingere de mâna, momentul în care îţi ei copilul în braţe pentru prima dată-nimic altceva decât dacă te-ai atinge de un impermiabil
şi nici să ştergi o lacrimă, nici să siţi cât de fierbinte poate fi obrazul în excitare
un preţ mult prea mare pentru confort
din pacate cunosc asa oameni "amortiti" le zic, si nu e vb de o izolare materiala, ci una fictiva facuta de el insusi din anumite considerente de autoprotectie...eu ii vad roboti.
RăspundețiȘtergere