ce-am ajuns?

am ajuns timpuri când ne mândrim dacă avem produse ne-"made in china" deşi părinţii noştri doar cele făcute în URSS ştiau
momente în care avem 700 de prieteni, dar nu cunoaştem nici jumate din ei
decizii de a pleca în alte părţi de aici pentru că nu mai credem într-un viitor aici, iar cei din jur dau a aprobare din cap(îmi aduc aminte de cînişorii din faţa parbrizuluii din maşini)
zile în care ne supărăm că afară ninge pentru că asta complică traficul
ani în şir care învăţăm pentru ca apoi să nu avem nevoie de diplomă
zile şi nopţi nedormite pentru că le dedicăm vieţii sociale, pe care nu o putem trăi din cauza sănătaţii şubrede la 20 de ani
are tineretul din această ţară potenţial?
suntem puşi pe pauză...