2009 în evaluare

2009 a fost anul în care
¤schimbîrile anului au fost:
pe plan profesional StarNet pe Orange
pe plan de volutariat AIESEC pe CNTM
¤evenimentul anului: revenirea Anei din exilul Omerican
¤cuvântul anului: da
¤locul preferat: la mare
¤mai multe piese pe care le-am ascultat ore în şir: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.
¤vizitat pentru prima dată: Belgia, Belarus şi Ungaria(aeroportul nu se ia în calcul)
¤valoarea anului: prietenia
¤durerea anului: 7-11 aprilie
¤dezamăgirea anului: promisiunile vs. acţiunile întregii clase politice din Moldova, continui să fiu per general dezamăgit de tot ce e politică
¤reţeaua anului: http://twitter.com/
¤gluma anului: http://www.facebook.com/group.php?gid=204903334229
¤blogpostul anului(a meu am în vedere): http://nicolaeapostu.blogspot.com/2009/07/meci-politic.html

unde e spiritul de sărbători?

am cumpărat cadouri mai multe ca de obicei,
am contribuit în 2 campanii de binefacere,
am fost la munte de crăciun,
am pus braduţul acasă,
dar tot nu simt că vine...

prima dată când m-am culcat să dorm după ora 00.00 a fost de Anul Nou, aveam 10 ani
am gustat şampanie prima dată de Anul Nou, doar un gât, şi nu era bună...
prima dată când am dormit ne-acasă nefiind plecat din Chişinău a fost de Anul Nou

anul acesta nu simt că s-ar apropia
deja e 29 dar totpe loc căruţa stă
muncă, prieteni, stau peste ora 12 fiecare noapte
şampanie nu beau, că tot nu îmi place

am o problemă, nu simt sărbătoarea
şi nu văd cum aş ieşi din impas
mă tem că pe 31 la 23.59 voi fi dormind sau în faţa monitorului fără chef de artificii sau olivie
oamenii singuri distrug sărbătorile

egalite-fraternite nna!(imagine indecentă)

m-am uitat ieri filmul Philadeplhia: istoria unui avocat care a fost concediat pentru că avea SIDA si era gay

mi-am pus întrebarea dacă noi suntem chiar atât de toleranţi pe cât ne dorim
la baza tuturor religiilor stă iubirea, dar interpretarea religiilor de oameni diferă

cât de mulţi dintre noi sunt în stare să stea la aceiaşi masă cu o persoană care are SIDA sau orice altă boala incurabilă? îmi aduc aminte când am fost în spital în comă, şi apoi revenire din cauza diabetului au venit să mă viziteze colegii de grupă, printre care o capră, care parcă se temea să se atingă de mine(alo!! chiar să vreau nu am să pot să îţi dau daibet) spre sfârşit mi-a zis:

"Nicolae noi ne-am bucurat să te cunoaştem..."-go kill yourself bitch!

câţi dintre noi sunt gata să accepte oamenii de "orientare sexuală netradiţională"
am câţiva prieteni, unii o recunosc alţii nu, oameni diferiţi prin nimic, putem sa vorbim de fotbal, funduri de fete sau modele de cămăşi-no stress. dar am şi dintre acei care zic: ei sunt murdăria societăţii, perverşii etc. etc.
ştiaţi că: gay-ii şi lezbienile nu sunt perverşi sau bolnavi?
iar majoritatea maniacilor care violează copii şi omoară femile(70%) sunt bărbaţi albi din familii normale? majoritatea maltratărilor sexuale faţă de copii au loc în familie(tata, unchi, verişor etc.)

dacă un rom ţi-ar cere apă, şi i-ai da să bea din sticla ta, ai putea să mai bei din ea mai departe?

oare suntem atât de buni pe cât ne dorim sau...

concursuri

interesantă chestie
iniţial nu eram aici
apoi m-au adaugat...
să vedem

rectificare: nu promovez arăt şi mă exprim
prefer să nu zic nimic de calitatea şi criteriile în baza cărora s-a făcut survey-ul

nostalgic(un post mai emotiv cu dedicatie)

azi m-am trezit cu gândul la ultimii 4 ani
facultate, conferinţe, decizii, cântece sub chitară la ora 3 dimineaţa, deplasări prin Moldova şi lume
ţările pe care le-am văzut, aeroporturile în care am dormit, oamenii pe care i-am cuprins sau înjurat
nervii pe care i-am irosit şi momentele fericite pe care le-am trăit

facultatea nu am făcut-o decât pentru dilomă, cei mai buni prieteni i-am găsit în AIESEC

oameni care mi-au împărtăşit experienţa, care până acum au un loc în amintirile mele deşi comunicăm mai rar cu ei
Pavel Moraru, Inga Iovu, Eugen Gârlă, Iulian Martin, Doina Martin, Ana Simon, Alina Rusu, Natalia Ursu, Inga Bolun(care azi îmi este coleg de serviciu), Cristina Bereghici, Iulian Gulea, Rodica Patraşcu, Liviu Bulicanu, Mihail Şalvir toată echipa de MC: Artiom Cociu, Alexandru Işcenco, Iulia Sajina, Olga Bodean, Mihai Stipanov, Dima Lupanciuc
toţi cei pe care aş fi putut să îi uit azi sau pe care i-am înâlnit doar pentru cateva zile în Brazilii, Macedonii, Italii şi pe unde am mai fost

live moves on, we stay the same

medicina e aceeaşi

am testat azi prima dată poliţa de asigurare medicală suplimentară de la ASITO
aveam nevoie de o ultrasonografie şi am mers la o clinică privată
mă gândeam: dacă ai asigurare de asta, toate uşile îţi sunt deschise, no problem....

mdeah...

treceţi vă rog în cabinetul 14 luaţi forma 78
după care mergeţi în 20 şi medicul o va îndeplini
după care la recepţie predaţi forma 78 si luaţi fişa 10
mergeţi în 7 faceţi investigaţia şi apoi primţi forma 23
vă ridicaţi în cabinetul 20 din nou şi vă elinerează medicul documentul final

40 de minute
am întârziat la serviciu
mi s-a făcut observaţie
deacord
40 minute prea mult
prea mult pentru o instituţie medicală privată care face o simplă investigaţie de 7 minute
a! şi mai e ceva eram flămând tot timpul, că de dimineaţă nu puteam mânca, şi am mai pierdut încă 20 la serv până am luat masa
pe scurt, mica companie în care eu muncesc a suferit pierderi de 50 de lei (calcul aproximativ) pentru lodărimea mea sau birocraţia din medicină

Ana hai pe twitter!

a venit iarna şi fiecare aiureşte cum doreşte în serile lungi de decembre

eu împreună cu Eugen am hotărât să contribuim la dezvoltarea twitterului
probabil toată lumea (dacă nu pănă acum ap de acum în colo) ştie de blogul Anei, care este unul foarte creativ şi artisitic
spre diferenţă de multe bloguri .md nu are nimic politic, nimic porno, nimic sport
adică dacă am vorbi despre literatură artistică la noi atunci blogul Anei ar fi un exemplu eminent
şi atunci de ce nu twitter? loc unde poţi arunca un rând-două şi ăn acest fel face oamenii să gândească mai frumos (sau nu)

pe scurt am creat un grup
iar de numărul de oameni care se vor alătura acestui grup depinde cât de frumoasă şi artistică va fi twittosfera moldovei (care apropo a murit ca proiect)

despre nunta mea

în ultimul timp Eugen tot mai mult insită să mă căsătoresc
într-o discuţie a recunoscut că primeşte bani pentru asta, şi atunci m-am gândit că e cazul să formulez nişte condiţii care în baza cărora îi voi îndeplini dorinţa(care pare a fi mai mare decât a Anei)
reeşind din moda setată de înalţii demnitari de stat acestea vor fi 5

1. timp de 2 ani în fiecare blogpost scrii/zici ceva bun despre mine
2. privesc.eu intră în CNTM
3. când am să am nevoie îmi vei oferi şansa să mă adresez către naţiune (momentul va veni curând)
4. nu înjuri 1 lună
5. naşti

oficial şi în scris mă oblig ca odată îndeplpinite aceste condiţii tu să fii primul invitat la nunta mea

ţara văzută din spital

aşa se primeşte că odată în an trebuie să stau în spital
ocupaţie obligatorie, dar deseori plictisitoare
am învăţat însă să găsesc punctele mele de interes şi în aceste exiluri de o săptămână

Spitalul Republica este plin de oameni de prin regiuni, care nu trăiesc şi respiră acelaşi aer cu cei din Chişinău, iar asta îmi permite din prima sursă să văd cum gândesc nu doar cei care populează moldnetul şi republica Ciocana

dacă până acum viziunea era una: partidul de guvernământ rulles, opoyiţia îşi face de cap atunci în acest an ea s-a mai schimbat, am auzit chiar fraze de genul
da nia îni plaşi X sau Y din noua guvernare(care evident până acum erau opoziţionari), am văzut oameni care îşi iau satelit pentru că el "prinde" PRO TV
iac aşa schimbare

în loc de P.S. băăăăi mofturoşilor aştea care ziceţi "fu mâncare de spital" da voi ştiaţi că sunt oameni pe lume care visează la aşa masă, iar pe voi în naiba vă hrănesc gratis, nu vă place aţi luat bănuţi si v-aţi dus la magazin!

ce-am ajuns?

am ajuns timpuri când ne mândrim dacă avem produse ne-"made in china" deşi părinţii noştri doar cele făcute în URSS ştiau
momente în care avem 700 de prieteni, dar nu cunoaştem nici jumate din ei
decizii de a pleca în alte părţi de aici pentru că nu mai credem într-un viitor aici, iar cei din jur dau a aprobare din cap(îmi aduc aminte de cînişorii din faţa parbrizuluii din maşini)
zile în care ne supărăm că afară ninge pentru că asta complică traficul
ani în şir care învăţăm pentru ca apoi să nu avem nevoie de diplomă
zile şi nopţi nedormite pentru că le dedicăm vieţii sociale, pe care nu o putem trăi din cauza sănătaţii şubrede la 20 de ani
are tineretul din această ţară potenţial?
suntem puşi pe pauză...

Meci politic, rezultat final

scriam aici despre meciul politic pe care îl urmărim
au trecut şi timpul adăugat, scor final 2:2
dar ajungem la loviturile de departajarer cu un PCRM distrus, cu jucători putenici care au părăsit echipa, fie din cauza certei cu antrenorul fie scoşi pe targă
AIE dimpotrivă numai a avut de câştigat
acum totul îmi aduce aminte de meciul Arsenal(PCRM)-Real Madrid(AIE)fără supărări pentru fanii oricărei echipe de orice culoare politică
Arsenalul mai mereu are jucători traumaţi, iar Real resurse nelimitate şi posibilităţi enorme
unde mai pui ca portarul Realului e mai bun, iar asta contează mult în loviturile de departajare

păcat că vor juca ei pe Stadionul Republican, şi mă îndoiesc că asta va face ca acest stadion să arate mai bine

O nouă oportunitate - „Speak it Up”, public speaking trainings for youth

¤Câţi dintre noi s-au bâlbâit în faţa unei audienţe?
¤Câţi dintre noi ştiu că frica de a vorbi în public este mult peste cea de terorişti?
¤Mulţi îşi doresc să fie mai buni atunci când transmit un mesaj.

Am dat peste o oportunitate care ar putea fi interesantă multor dintre noi(unde mai pui că e gratis)

Proiect sponsorizat de Open Society Institute NY in colaborare cu Consiliul Naţional al Tinerilor din Moldova.


-Eşti tînăr activ cu vîrsta cuprinsă între 18- 24 ani
-Îţi doreşti să capeţi abilităţi de vorbire în public
-Vrei sa înveţi cum să te faci auzit in fata unei audienţe

Aplică la “Speak it Up”!

“Speak it up” are ca scop oferirea unui set de traininguri tinerilor din Moldova pentru a-i initia in arta vobirii in public.
Proiectul se va desfaşura în 16-17 ianuarie şi finalizarea în 23 ianuarie, 2010, cu sprijinul trainerilor din companii şi ONG-uri din Moldova.


Pentru ca sa vorbesti liber in public, pentru ca să inveţi cum convingi, informezi şi cucereşti o audienta intreaga, pentru a trata frica de public aplica la “Speak it up”.

Aplicarea trebuie să o expediezi la adresa ana.simmon@gmail.com până la 9 Ianuarie 2010. Deşi eu nu aş aştepta termenul limită. Sunt odar 30 de locuri pentru participanţi...

lecţii (s¤ka) de viaţă

am învăţat câteceva săptămâna asta
1. echipa(poate fi înlocuit cu: familia, prietenii, oamenii dragi) contează. în orice circumstanţe, orice nu ar fi trebuie mai întâi să gândeşti la cei care sunt alături de tine, chiar dacă nu au dreptate, li-o zici personal, în public eşti trup şi suflet una cu ei

2. din 1-> respect în mod deosebit oamenii care ştiu să rezolve chestiunile personale..personal. am fost sunat de Cristian ca să clarificăm un zvon, cea mai corectă acţiune posibilă, şi datorită acestui apel am căpătat şi mai mult respect faţă de acest om. pe de altă parte cineva faţă de care aveam un respect deosebit s-a lasat dus de val încurcând personalul cu profesionalul, motiv din care au pierdut faţa mai mulţi oameni, iar eu am rămas dezamăgit. uneori nu contează ce zici ci cum o zici...şi cui-spunând adevărul nu poţi să fii ca o pasăre care zboară şi face caca fără să se gândească unde o face(încă o dată convins)

3. întodeauna este spaţiu de MAI BINE, zi de zi trebuie să mă întreb ce am făcut eu azi ca să mă pot mâândri de mine?
azi mi-am apărat echipa
mâine?

ce ai făcut tu ca să fii mândru de tine?

încă un articol în care aş putea să greşesc, dar!

dar îmi pare că generaţia noastră suferă de lipsă de pozitivism
citind statusurile, privind ochii, discutând cu colegii şi prietenii mei mi se crează impresia că toţi avem 80 de ani şi am pierdut sensul vieţii
în acelaşi timp toate cărţile de psihologie zic că totul începe de la tine(mine), de la atitudine

am o prietenă, Doina, care reuşeşte să admire chiar şi păianjinişurile şi să fie super exaltată despre tot, şi deşi mai fac glume pe seama ei, probabil este o atitudine de invidiat, chiar pun pariu că va trăi mai mult decât mlţi dintre noi

în fine, ca să fac totul şi mai dulce, vă spun că cei care refuză să fie pozitivi şi se stresează din nimicuri mor mai tineri...

nu aşa trebuia să sune

în fine, ca să fac totul şi mai dulce, vă spun că cei care sunt pozitivi în orice situaţie trăiesc mai mult şi cu mia multă plăcere, lucru demostrat ştiinţific

eat candys!

prin mânuşă

imaginează-ţi că trebuie să fii izolat de toţi, dar nu prin distanţă ci pintr-un strat subţire, impermiabil, de polietelena

îi poţi vedea, dar nu vei simţi niciodata mirosul, nu vei avea atingerea pielii sau moalele părului, iar când săruţi nu vei simţi decât gustul neutru a (-CH2-CH2-)n

nu te plouă, dar nici gustul mâncârii nu îl simţi, doar înghiţi ca să nu mori de foame

lanuri de flori, pădurea după ploaie, sânul soţiei sau obrazul neberberit a soţului, prima atingere de mâna, momentul în care îţi ei copilul în braţe pentru prima dată-nimic altceva decât dacă te-ai atinge de un impermiabil

şi nici să ştergi o lacrimă, nici să siţi cât de fierbinte poate fi obrazul în excitare

un preţ mult prea mare pentru confort

ce ar fi dacă...(pamflet)

mă gândeam ce ar fi dacă viaţa noastră ar semăna cu o reţea socială
ce ar fi dacă viaţa mea ar fi un facebook?
nu îmi place cineva, am dat click şi l-am şters din viaţă, vreau foarte mult să îl întreb ceva pe Obama fără să scriu scrisori oficiale şi să sper că va benevoi să îmi răspundă, îi dau un mesaj privat

vreau să protestez contra mirosului neplăcut în Chişinău, nu este nevoie să scriu cerere de autorizare a protestului e destul să las o nota pe pagina personală a lui Dorin Chirtoacă

căsnicia-copii-căsătoria sau divroţul ar fi un elemnt de click, iar ca să nu prin gripa porcină este suficient să îmi fac zilnic update la antivirus

şi totuşi parcă ceva ar lipsi...

gelozia, mâncate-aş

eu zic că gelozia pentru o relaţie este o înjosire
apeluri la mijloc de zi sau noapte, lipsă de încredere, spionare
te rog să ai grijă de ea/el până eu nu voi fi

orice acţiune va trezeşte o contracţiune, o reacţie adversă

am fost în multe conferinţe în care vedeam cum pe un el/ea o sună (sau şi mai rău vine în vizită de verificare)cealtă jumătate, îmi era milă de amândoi

şi în fine nu mă văd deloc în stare de a rezista complexele de nesiguraţă a cuiva, respectiv nu cred că aş rezista mai mult de 2 săptămâni o astfel de relaţie

flirtul, privirile nu sunt decât o ploiţă uşoară care în mod normal nu pot să distrugă o relaţie sănătoasă

îmi aduc aminte ultima dată când am avut o discuţie despre gelozie a fost acum 4 ani, şi eram extrem de bucuros că împărtăşim aceiaşi viziune, de atunci... au fost şi 9 luni de despărţire şi tot alături suntem