m-am mutat

pentru că acei de la google sunt nerușinați și mi-ai blocat blogul pentru mai mult de o săptămână eu m-am mutat de aici

în 3-2-1 vei fi rederecționat spre blogul nou

duminică, 21 septembrie 2008

sa fim...



E greu sa o faci, sa gandesti ca azi poate fi ultima zi cand ai 20 de ani si planifici sa traiesti vesnic. Doar ca moartea poate veni oricand. Eu am vazut-o la ai mei 22 si nu a fost un acciedent banal, ci pur si simplu propriu corp a vrut sa se autodistruga la un moment dat.
Dupa asta fieare dimineata cu soare sau fara are mai mult sens.
_________________________________________________________________________


Cum sa faci asa incat sa traiesti nu doar pentru tine, cum sa devii un exemplu? Un model de urmat? Sa se mandreasca nepotii tai cu bunelul lor, iar toti ce te inconjoara sa-ti poarte cinstea?
Utopie?
Imposibil?!
Oximoron?
Ba nu! Ceva extrem de realizabil
Traiesti fiecare zi de parca ar fi ultima. Gandeste-te ca ziua de miine nu mai exista si toti te vor tine minte doar pentru ziua de azi. Atit, fiecare pas, fiecare inspiratie pe care o faci, fa-o asa de parca ar fi ultima, de parca asta va fi ultima amintire pe care o lesi urmasilor. Atunci vei face mai putin ispiratii ca sa lesi oxigen altora, si vei strivi mai putin melci dupa ploaie vara pasind.
Nu am inventat-o eu, toate culturile lumii o zic, de la Samurai la triburile de indieni din Americi. Cei mai destepti oameni o zic. Eu doar le repet vorbele, afisand ceea ce am simtit si inteles si eu.
Nu va idemn sa deveniti perfectiuni 

over and out

8 comentarii:

  1. as mai adaoga la urma:
    "...ci sa fiti mai mult decit sunteti acum"
    fiecare are unde creste...

    PS: Nicu, asta e postul "cum sa faci ca sa nu fie numai tie bine?" :)

    RăspundețiȘtergere
  2. da asta este el, imi pare rau daca te asteptai la mai multe, creerul meu la moment doar atit poate:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Hello, I like this blog.
    Sorry not write more, but my English is not good.
    A hug from Portugal

    Bună ziua, I Love la blog.
    Ne pare rău, nu scrieţi mai multe, dar mi român este rau.
    Un italiană din Portugalia

    RăspundețiȘtergere
  4. itliana mea tot e departe de perfectiune...
    merci pentru apreciere!

    RăspundețiȘtergere
  5. am privit in ochii mortii la ai mei 14 dupa ce am inteles ca nu ma tem de ea.. este un simt de libertate, incepi sa pretuiesti cu adevarat orice zi, orice clipa, orice inspiratie adinca...

    Oamenii se tem, se tem! toata viata doar de o singura clipa...

    Imi aduc aminte de o fraza:
    " Pentru moarte face sa traiesti, pentru dragoste face sa astepti.."

    sorry de "discurs" :)
    cu respect,
    Dima

    RăspundețiȘtergere
  6. oamenii se tem, e adevarat! pentru ca nu stiu cum e dupa asta, si pentru ca se iubesc pe sine si u vor sa se piarda.
    nustiu daca am tem ori nu, probabil ca totusi da
    dar sunt sigur ca nu imi doresc acest moment
    nimeni nu si-l doreste
    doar ca fiind constient ca el va veni odata, pe neprins ar putea sa te ajute sa fii nitel mai bun
    multumesc "pentru discurs", asa cometarii imi ofera sansa sa gandesc

    RăspundețiȘtergere
  7. Hello, I like this blog.
    Sorry not write more, but my English is not good.
    A hug from Portugal

    Bună ziua, I Love la blog.
    Ne pare rău, nu scrieţi mai multe, dar mi român este rau.
    Un italiană din Portugalia

    RăspundețiȘtergere
  8. da asta este el, imi pare rau daca te asteptai la mai multe, creerul meu la moment doar atit poate:)

    RăspundețiȘtergere

text © Nicolae Apostu