(de)Generatii

Atitea posturi au fost scrise despre generatii incat ma intrebam daca face sa-l fac si pe asta sau ba? Intr-un final mi-am dat seama ca opinia despre generatii sai oameni nu poate fi redusa la un sau doua posturi si tendinta oricum va continua. Intodeuna se va gasi inca un “filosof” care va considera ca are ce sa zica despre oamenii ce il inconjoara, dealtfel ca si mine acum.
Eu voi inceca sa fiu nitel mai specific si exact in exprimari desi cu siguranta nu voi evita grandioasele generalizari:
Ce este genratia mea? Incotro si spre ce aspiram, care ne este originea? Nascuti si crescuti la intersectie de 2 realitati nu prea am avut o copilarie in puterea cuvantului, sarbatoarea mare venea cand patintii gaseau acei bani in plus pentru a ne cumpara inghetata sau guma de mestecat. Mai mult de jumatate din noi au cresut in familii frante, mostenind astfel inimi frante. Am fost nascuti putin inainte de generatia Pepsi: o generatie careia cam nu-i pasa de nimic pentru ca acolo unde au crescut ei a fost multa apa dulce si putini adulti.
In generatia mea tinerii fac ceea “ce trebuie” si nu ceea ce vor, in generatia mea la 20 de ani oamenii nu mai cred in dragoste si isi doresc o cariera si nu doar un job. Generatia mea poate sa existe luni in sir fara telefonul fix si ani fara posta. Insa internetul ne este ca aierul iar telefonia mobila nu lux ci mod de comunicare unic.
Faptul ca dormim cu 2 ore mai putin decat ar trebui si mai toti avem maladii incurabile inainte de 25 de ani nu-l mai mira pe nimeni, mai degraba cand auzim ca unul din amicii nostri nu are nimic zicem cu un fel de zimber amar:”Ah probabil nu ai fost inca anul acesta la medic”
Suntem in stare sa avem prieteni la mii de kilometri si sa discutam cu ei zilnic prin skype, messeger sau alte inovatii pe care tot noi le creem dar nu reusim sa le studiem suficient, insa uitam sa sunam rudele de ziua lor de nastere.
Ne place foarte mult natura, suntem in stare sa stam ore in sir sa privim marea, sa zimbim la vazul unui lan de grau sau de floarea soarelui, dar ne inchidem in apartamente si in labirinte de beton pentru ca sa ajungem in sinul naturii foarte rar si acolo sa ne jeluim de abundenta tantarilor sau de lipsa conditionerelor.
Si totusi nu sutnem pierduti, suntem mult mai buni decat tot ce a fost pana la noi, iar volumul de informatie pe care il posedam este enorm. Ne lasam de fumat la 21 pentru ca “deja fumez de 5 ani si trebuie sa ma gandesc la viitor” iar atitudinea fata de viata este mult mai matura ca varstnicilor nostri de peste hotare nu pentru ca am fost atit de bine instruiti ci pentru ca simtim eminenta ciocnire de realitatea maturitatii.
Ramane sa respiram mai rar ca sa aiba si urmasii nostri mai mult oxigen

over and out