Autumn... no time to sleep

Autumn no time to sleep
I still wonder why people get to be slower, more depressed and less concentrated when autumn comes? What happens? They grey clouds are stopping your performance, what are you on some kind of sun batteries? Or the nostalgia for summer fun is building a nest in your soul and it starts to be heavier?
Who said that autumn is time for resting, no! Autumn is only 4 months left to the New Year the moment when we will look back on the last year and will say: “Dam! maybe next one will be better?”. But why it happens each year to us? Why not making a bit of extra effort and achieve what we promised to our self on the 1st of January? Anyone? Somebody? Why? No reason! I knew that.
So just let’s make it happen.


over and out

I am an AIESEC-er 2

wanna live a similar eXPerience? just click here

(to see the video please mute the player on the right)

Comunizmul: Idee vs Implementare

Demult mă bântuia acest articol. De vreo 2 ani...
Oamenii in jur tind să se împartă in 2 tabere:
1. Nostalgicii:acei care zic că acum 20 de ani “totul era prin magazine la prețuri convenabile” și că era „Poreadkă”.
2. Realiștii:care afirma că de fapt acel „era totul la prețuri convenabile”, nu era decît o iluzie pentru că statul ne dădea doar ce vroia. „Poreadka” era dictatură care ne lisea de mii de oportunități.
Eu însă indrăznesc sa afirm că dezastrul de atunci nu era o problemă a sistemului, ci a implementatorilor. De ce? Comunizmul ca idee arata ca o lume perfectă: fiecare are un serviciu, fiecare mucește dupa posibilități și primește după necesitate. Nu există furturi, violuri, omoruri; pentru ca toți sunt prieteni și „tovarăși”. Echilibrul economic este asigurat de un control riguros, iar societatea civilă este plină de ONG-uri și chestiuțe frumoase. Unica problemă: Comunizmul nu accepta sexul, mhm, dar las că oamenii erau să se discurce, sunt sigur.

Acum ce a fost cu realizarea?
În primul rând idea s-a utilizat ca o oportunitate de a obține putere nelimitată. Mintea bietului om din europa de est era atât de înfumurată de noile căi ce i le deshidea o viață fară monarhie și vodkă încăt nu a reușit sa observe transformarea idealului într-o unealtă de manipulare.
Celor de la putere le trebuiau bani:” Ahaaa! Hai să-l declarăm pe Moș Ion vrăjmaș a statului pentru ca el are 4 văci și nu vrea (da cine ar fi vrut?) să le cedeze binevol în numele comunizmului! Domnul Doctor, Directorul Școlii și Preotul încep să realizeze ca noi nu construim comunizm ci ne umplem buzunarele? Vrăjmași! În Siberia!”
Biserica in genre-o poveste aparte, biserica le dădea oamenilor spațiu de gândire și oportunitatea de a vedea că idealul nu e ideal, atunci sa o delarăm inafara legii. Pentru cei care nu știu, bisericile inițial nu erau interzise pur și simplu din motive caracteristice conservatismului bisericesc și datorită faptului că preoții erau oameni mai intelegenți biserica a refuzat să accepte noua orânduire. Rezultatul...? Cunoscut deja.
Cel mai trist este faptul că s-a mers peste familii, peste valori omenești. Un bunel de-al meu murit in Siberia, alte rude cu zeci de ani petrecute acolo. Poporul german împarțit in 2-ă(nu contează ce au facut până la asta! aceea e o alta poveste.). Cehoslovacia si Ungaria strivite cu tancuri.
Eu zic că daca se apuca vestul de implementarea comunizmului atunci cu toții eram sa fim pioneri fericiți și purtam insigna cu Churchill sau Ruzvelt pe cămașă, doar din motiv că la ei rezultatul final cel mai des coincide cu idea inițială.
Că sa fac o specificare, Doamne ferește nu chem la o nouă implementare a comunizmului. Gata! E ca apa care a stat prea mult in borcan și prea mult praf și muște moarte stau la suprafață, iar sub ele apa miroase rău căci e bâhlită.
Am vrut doar să arăt incogruența: IDEE-IMPLEMENTARE. Ceea ce la noi se întâmplă cel mai des.

Realitate.

over and out

sa fim...

E greu sa o faci, sa gandesti ca azi poate fi ultima zi cand ai 20 de ani si planifici sa traiesti vesnic. Doar ca moartea poate veni oricand. Eu am vazut-o la ai mei 22 si nu a fost un acciedent banal, ci pur si simplu propriu corp a vrut sa se autodistruga la un moment dat.
Dupa asta fieare dimineata cu soare sau fara are mai mult sens.
_________________________________________________________________________


Cum sa faci asa incat sa traiesti nu doar pentru tine, cum sa devii un exemplu? Un model de urmat? Sa se mandreasca nepotii tai cu bunelul lor, iar toti ce te inconjoara sa-ti poarte cinstea?
Utopie?
Imposibil?!
Oximoron?
Ba nu! Ceva extrem de realizabil
Traiesti fiecare zi de parca ar fi ultima. Gandeste-te ca ziua de miine nu mai exista si toti te vor tine minte doar pentru ziua de azi. Atit, fiecare pas, fiecare inspiratie pe care o faci, fa-o asa de parca ar fi ultima, de parca asta va fi ultima amintire pe care o lesi urmasilor. Atunci vei face mai putin ispiratii ca sa lesi oxigen altora, si vei strivi mai putin melci dupa ploaie vara pasind.
Nu am inventat-o eu, toate culturile lumii o zic, de la Samurai la triburile de indieni din Americi. Cei mai destepti oameni o zic. Eu doar le repet vorbele, afisand ceea ce am simtit si inteles si eu.
Nu va idemn sa deveniti perfectiuni 

over and out

pentru noi, imbecililor!

IMBECÍL, -Ă, imbecili, -e, adj., s.m. şi f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) cu capacităţi mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.

Ca să fie clar de la inceputul articolului:cu toții suntem imbecili, iar eu stau in fruntea și în același timp la coada acestei gloate pentru ca scriu acest articol....
Daca tot esti aici si nu ai plecat dupa primele rînduri atunci:
1. accepți că ești imbecil(ă)
2. vrei să aștepți păna la sfarșitul articolului ca să ma contrazici

Oricum ești de-al nostru so welcome!
Acum să îmi motivez afirmația arogantă care te-a scos din sărite(sicer sper în asta pentru că dealtfel suntem o generație de imbecili inerți si mai bine muream)
Buun de ce suntem imbecili?
Mai ești cu mine?
Suntem imbecili pentru că tot ce facem este să ne jeluim:
1. studiile la facultate și liceu sunt cacat
2. pe strada e murdarie
3. guvernul nu face nimic pentru noi
4. toți in jur plagiază
5. ne americanizăm, ne distanțăm de radacini, nu mai folosim diacritice
6. tineretul de azi este incult
7. oamenii devin din ce in ce mai avari, le pasa doar de bani

Aha perfect!
Și in același timp ce faci tu?
1. chiulesti de la lecții și nu încerci sa înveți ceva extra program, mai mult, încerci sa copii sau sa afli variantele de raspuns din timp ca să nu te obosești învățînd. Iar dacă ai citi 4 cărți și ai facut 3 semestre de litere te consideri mare ligvist. Îți zic eu ceva: am un prieten care a luat un premiu mare la poezii, el lucrează paznic la o parcare și a picat prima sesiune la facultatea de litere.
2. arunci pe jos, pentru ca în jur la 50 metri nu e nici o urnă
3. îți bagi....ghm, zici că nu vei merge la alegeri
4. vezi punctul 1 și zi-mi cand ultima data ai cumparat un disc licențiat cu muzică sau film?
5. hmmm, care e ponderea filmelor romane pe care le privești? Câți actori români ii poți numi în 20 de secunde? Dar americani?
6. tu ești tineretul! Pentru că conform legii orice om sub 35 de ani este tînar(da am citit-o eu!) iar conform statisticii cititorii acestui blog sunt sub vîrsta de 30 de ani
7. mmmmm, cînd ultima data ai refuzat un salariu în favoarea copiilor din orfelinate?

Mie îmi place mult o poveste:
Un tînar plin de putere la 20 de ani a zis că va schimba lumea. La 30 a zis ca lumea e cam mare de asta va schimba țara în care trăiește. La 40 și tara era mare, de asta a decis sa se ia de oraș. Când a împlonit 50 și-a dat seama ca nu a reușit nici asta și îi ramân forțe doar pentru familie. Ajuns la 60 și-a dat seama ca nici familia nu a schimbat-o dar și el este departe de perfecțiune. Se căznea că nu a început la 20 de ani de la sine, pentru că atunci cine știe până la 60 poate reușea să aducă o schimbare in familie?

Ah, tu nu încalci acele 7 puncte, ba mai mult, ești un exemplu de cetățean? Tu ai început schimbarea de la tine? Nu ești un imbecil ca mine care doar scrie și nu face nimic? Atunci vino! Ia-ma de mîna si arată-mi ce trebuie sa fac!

over and out

P.S. vezi filmul"The Lives of Others"

Time goes back...sau anii 90 pentru mine

nustiu de ce azi gandurile m-au dus cu 5 ani in urma

ani de liceu, si sport de performanta

faceam atunci polo de apa (un sport cu adevarat de barbati, nu ma crezi? vezi video-ul video!)

de fapt incepusem sa o fac inca in 98 si in toatal am fost parte a echipei de juniori apoi tineret 7 ani

3 ani imi luase ca sa devin capitan al echipei..hm perioada asta de 3 ani este oarecum reprezentativa pentru mine, exact aceiasi perioada imi luase ca sa devin presedinte in AIESEC... si cam tot atit lucrez la...desi stop mai e juma de an si apoi am sa pot vb despre asta

cred acea perioada a fost una din cele mai fericite in viata mea

in special cnad plecam in cantonamente, nu faceam decat sa joc polo, sa dorm sa maninc si sa ma zbengui prin orase dupa fuste(sorry ana, aia nu era decat o amestecatura de hormoni si incercare de a demostra ceva colegilor, oricum nu iesea nimic bun din asta)

decizia de a termina cu sportul nu a fost usoara, 4 ani din viata nu refuzi atit de usor, am refuzat ca sa plec in state, in state nu am plecat si am ajuns unde am ajuns acum

de bine de rau..

Steven Jobs:"You can connect the dots only in the past. But you can never do that looking to the future" sau ceva de genul asta...

over and out

I am an AIESEC-er

my story is like 32.000 of other sotries

one of them can be yours!

joined the organsation 3 years ago, today i am the president of AIESEC Moldova

i have been this year at the 3 main global conferneces, being a trainer in one of them

i am working with a overal budeget of more than 10000 euros and i am coodinating an organisation of 100 young leaders with high aspirations

only because i wanted that

over and out

In Chisinau Ninge...

azi 18 septembrie

eram prin oras si fulguia

pe bune, cadeau niste chestiute albe, mici, care pareau a fi fulgi...sau sau ce mai putea fi?:)

evident aterezand pe pamant chestiutile albe se transformau in picaturi, insa realitatea ramane

foarte stranie si rapida transformare din august am ajuns in noiembrie in cateva zile

sper sa vina totusi caldul inca

miine ultima incercare cu Baltiul apropo

over and out

(de)Generatii

Atitea posturi au fost scrise despre generatii incat ma intrebam daca face sa-l fac si pe asta sau ba? Intr-un final mi-am dat seama ca opinia despre generatii sai oameni nu poate fi redusa la un sau doua posturi si tendinta oricum va continua. Intodeuna se va gasi inca un “filosof” care va considera ca are ce sa zica despre oamenii ce il inconjoara, dealtfel ca si mine acum.
Eu voi inceca sa fiu nitel mai specific si exact in exprimari desi cu siguranta nu voi evita grandioasele generalizari:
Ce este genratia mea? Incotro si spre ce aspiram, care ne este originea? Nascuti si crescuti la intersectie de 2 realitati nu prea am avut o copilarie in puterea cuvantului, sarbatoarea mare venea cand patintii gaseau acei bani in plus pentru a ne cumpara inghetata sau guma de mestecat. Mai mult de jumatate din noi au cresut in familii frante, mostenind astfel inimi frante. Am fost nascuti putin inainte de generatia Pepsi: o generatie careia cam nu-i pasa de nimic pentru ca acolo unde au crescut ei a fost multa apa dulce si putini adulti.
In generatia mea tinerii fac ceea “ce trebuie” si nu ceea ce vor, in generatia mea la 20 de ani oamenii nu mai cred in dragoste si isi doresc o cariera si nu doar un job. Generatia mea poate sa existe luni in sir fara telefonul fix si ani fara posta. Insa internetul ne este ca aierul iar telefonia mobila nu lux ci mod de comunicare unic.
Faptul ca dormim cu 2 ore mai putin decat ar trebui si mai toti avem maladii incurabile inainte de 25 de ani nu-l mai mira pe nimeni, mai degraba cand auzim ca unul din amicii nostri nu are nimic zicem cu un fel de zimber amar:”Ah probabil nu ai fost inca anul acesta la medic”
Suntem in stare sa avem prieteni la mii de kilometri si sa discutam cu ei zilnic prin skype, messeger sau alte inovatii pe care tot noi le creem dar nu reusim sa le studiem suficient, insa uitam sa sunam rudele de ziua lor de nastere.
Ne place foarte mult natura, suntem in stare sa stam ore in sir sa privim marea, sa zimbim la vazul unui lan de grau sau de floarea soarelui, dar ne inchidem in apartamente si in labirinte de beton pentru ca sa ajungem in sinul naturii foarte rar si acolo sa ne jeluim de abundenta tantarilor sau de lipsa conditionerelor.
Si totusi nu sutnem pierduti, suntem mult mai buni decat tot ce a fost pana la noi, iar volumul de informatie pe care il posedam este enorm. Ne lasam de fumat la 21 pentru ca “deja fumez de 5 ani si trebuie sa ma gandesc la viitor” iar atitudinea fata de viata este mult mai matura ca varstnicilor nostri de peste hotare nu pentru ca am fost atit de bine instruiti ci pentru ca simtim eminenta ciocnire de realitatea maturitatii.
Ramane sa respiram mai rar ca sa aiba si urmasii nostri mai mult oxigen

over and out

6 months left

it has been the 5th trainers preparation conference that i am facilitating

a conference in which I understood several stuff

first: I’m getting old for AIESEC in Moldova and it's time to move on, and it is not a desperate affirmation like last year, no. Now I know what I want to do next, i know how this organization contributed to my development and how I’m gonna bring to the organization latter. I’m proud to see that something that I started last year seems to be a good idea and I hope that the trend of trainers development in Moldova will continue
also I understood that AIESEC is very much about friendship, and those of you that say and think that it is not true…well screw you! If you’ll ask over 90% of MCP’s and AI members will tell you that in top 5 AIESEC most important things there is the friendship. Do you want to mess with the global plenary, I wouldn’t. In the end it is not about professionalism cz we cannot say that we are extremely professional at 21-23 years, it is not about goals and results because they are set each year and we are achieving them for one year and in the end not the numbers will be remembered, but the amount of moments in which we were laughing at 3 in the morning or were trying to put things right in the same time supporting each other.
several congratulations: to Pavel for the first Conference Management, to Alina for entering the club of people that had their birthday in a conference, to Iulian for being a faci in only 6 months of training career. 

second: while getting old you start to understand the value of small things, I haven’t been writing sugar cubes for a year and a half, so I’m happy that I started doing that again. 

last: growth is not only quantity it is also quality

over and out

Music now!

my blog has some sound from now on...

hope you will like it

P.S. i'll be away till sunday

Porno, Porno... ATENTIE PORNO!!!

Dintr-o discutie cu un prieten din SUA:

el:"Hey do you have strip clubs in Chisinau?"

eu:"We don't need them"

el:"??"

eu:"It's enough to go in the street, or even better go to an university and you'll see all you want to see in a strip club"

Recent am revenit din Brazilia, tara din america de sud, serialele pe care le priveau mamele si surorile noastre pe timpuri acolo se toarna, chiar mai mult am vazut cum se filama unul mai nou, in unul din hostele in care am stat(in Sao Paulo). Ce mai stim despre aceasta tara pe langa "soap operas"? In primul rand imi vine in cap fotbalul, si relatii usoare. Pe bune cnad mergeam incolo ma asteptam sa vad zilinic in strada femei semidezbracate dansand samba(influenta carnavalului de la Rio probabil), cat de mirat am fost cand am vazut ca doamnele si domnisoarele sunt imbracate decent acolo, ei pe unde si pe unde mia vezi o burtica cam grasuta atarnind de sub maiou, imi pare ca e un fel de moda acolo sa ai burtica la fete.

Revenit acasa...

E septembrie dar e inca destul de cald, cand merg pe afara imi pare ca sunt in Brazilia mea imaginara:decolteuri, fuste scurte care uneori nu sunt in stare sa acopere strictul necesar, mai pe scurt piele, piele piele.Si nu ca m-ar deranja, nu sunt ok cu asta. Problema e ca dezgoliti fiind sinii si fundurile si restul atrag privirele iar asta nu e chiar atit de politicos sa te belesti ziua in amiaza mare la domnisoare. Iata aici dilema: vreau sa fiu politicos dar decolteurile mi se vara in ochi ce sa fac?

Un lucru bun: nu trebuie sa merg la strip club, e suficient sa ies in strada cat mai este cald.

Un lucru e rau: ma intreb daca vad fiecare zi chestiile astea, cum ramane cu momentele intime care vor inceta sa mai fie intime odata ce ma voi suprasatura de toate?Aici imi aduc aminte de bancul cu ginecologul si sotia sa, dar nu il pot spune aici ca e cam necenzurat...

over and out

Brazil trip(IC) overview

i left Moldova on 16-th with a feeling that when i'll come back i will not be the same, not only because we will be separated(i mean me and ana) for a year, or because it will be the first time when i will not be heading each morning to studies, or because i will be back from the biggest conference of the year
no
it was something else, maybe all the elements assembled into one, maybe the knowledge that there will be only the smaller part of the term, or the expectation of something new, unexpected to arise, don't really know..

the trip was long and difficult, but i think it contributed a lot to the building of a great team that our delegation was in the end at IC

the conference..well the premeeting was full of CEE stuff, meetings, processes and decision, the first 3 days of the conference for me were a non-sense, maybe i'm not old enough to understand, in the rest i was good: first partnerships, huge network and fun:)

Brazil... hm i think i was expecting for pretty much what i've seen, except for maybe several specific things



what i will remember the most is the ocean and the trip to it. i think i had so much positive emotions in that day that i could charge a whole city:)

people... i'm grateful to you guys (olea, yu, alex, sergiu, iulian) for the courage and the integrity you demonstrated, without you it would be much harder.



me again, i'm still trying to find myself, almost there, just need some more sleep i think and a last jump to be made

over and out