m-am mutat

pentru că acei de la google sunt nerușinați și mi-ai blocat blogul pentru mai mult de o săptămână eu m-am mutat de aici

în 3-2-1 vei fi rederecționat spre blogul nou

miercuri, 15 februarie 2012

copiii stresați se maturizează?

oamenii zic că eu scriu irelevant pentru moment...
ce e momentul pentru veșnicia vieții?

eu am dilemele mele

iată azi, la sport am întâlnit un fost coleg de sport
sport eu făceam când eram la liceu
Sașa îl chema, apu iaca
Sașa era un pic streasat, el depunea foarte mult efort dar îi ieșeau cam puține, iar eu cum eram un fel de căpitan de echipă deseori îl presam și apăreau uneori conflicte între noi. dar de, eu le-am uitat și m-am bucurat să-l revăd. Sașa a preferat nici măcar să nu să se uite în direcția mea. deși de văzut m-a văzut

acum întrebarea: câți dintre noi fac același lucru? câți nu știu să treacă peste ceva ce îi făcea să sufere în copilărie?(dacă vreți proiectați încoace protestele lui Roșca din PMAN)

seliavi

2 comentarii:

  1. Sigur ca mai usor este să uiţi atunci cand esti cel care presează. De cele mai dese ori victimele nu uită niciodată, aşa că eu consider reacţia lui normală.

    RăspundețiȘtergere
  2. Paul Hodo probabil. mă rog. îmi pare rău

    RăspundețiȘtergere

text © Nicolae Apostu