ce e momentul pentru veșnicia vieții?
eu am dilemele mele
iată azi, la sport am întâlnit un fost coleg de sport
sport eu făceam când eram la liceu
Sașa îl chema, apu iaca
Sașa era un pic streasat, el depunea foarte mult efort dar îi ieșeau cam puține, iar eu cum eram un fel de căpitan de echipă deseori îl presam și apăreau uneori conflicte între noi. dar de, eu le-am uitat și m-am bucurat să-l revăd. Sașa a preferat nici măcar să nu să se uite în direcția mea. deși de văzut m-a văzut
acum întrebarea: câți dintre noi fac același lucru? câți nu știu să treacă peste ceva ce îi făcea să sufere în copilărie?(dacă vreți proiectați încoace protestele lui Roșca din PMAN)
seliavi
Sigur ca mai usor este să uiţi atunci cand esti cel care presează. De cele mai dese ori victimele nu uită niciodată, aşa că eu consider reacţia lui normală.
RăspundețiȘtergerePaul Hodo probabil. mă rog. îmi pare rău
RăspundețiȘtergere