Când încercă să-şi examineze şi să-şi explice cauza acestui sentiment, rămase uimita constatînd că ceea ce o plictisea era... lipsa vieţii. Noianul acesta de ape nu producea nimic decât valuri, spumă, şi arunca la ţărm muşchi şi scoici. Murmurul, cântecul mării era un cântec lipsit de căldura vieţii. Peştii ce trăiau în ea erau muţi. Pescăruşii şi alte pasări de apă ce atingeau uneori cu aripa, din zbor, creasta valurilor, scoteau strigăte stridente, ca de scripet, în loc de cântece. Ce imensă monotonie zace în acest imens potop de apă legănată! şi se simţi cuprinsă de un dor nestăpânit după câmpul înverzit, după codrii mari de la ea din sat, după cântecul pasărilor, după florile din lunci, după pământul care dă viaţă şi pulsează de viaţă... Marea era moartă; deşi cutreierată necurmat de valuri, nu era izvor de viaţă pentru nimeni şi pentru nimic. De ce oare cinci părţi din globul nostru sunt acoperite de mări şi de oceane? Ce rost are această imensitate moartă, când din ea nu răsare nici un fir de iarbă, nici o floare? Când din valurile ei nu se ridică nici o vieţuitoare să cânte, ci numai monştri muţi ca delfinul acela ce se prăvale printre valuri? [sursa]
mi-am schimbat locul de munca daunazi
acum fac ceva ce imi aduce nu doar bani dar si placere(nu sunt pornoactor dar tot e bine:), si am realizat ca pentru a te simti implinit conteaza sa faci MEREU ceea ce vrei
altfel te sufoci, iti pierzi interesul fata de viata si mereu adormi
over and out
