"Oameni pe care i-am counioscut in spital"Epizodul 2:"Mos Gheorghe"

dupa 3 zile de Urgenta am fost trasferat la Spitalul Clinic Republican, unul din cei mai importanti pasi din viata mea(la fel de importanti ca si faptul ca m-am nascut sau am cunoscut-o pe Ana). De fapt acolo am invatat sa-mi condc viata in conditile noi de existenta, cu diete, injectii si alte chestii de genul asta....

Domnul Gheorghe

era unicul pacient din salonul in care am fost internat, un salon mare pentru 5 persoane, cu podul inalt si frigider in el(care apropo lucra atunci). Era de pe undeva de la nordul Moldovei. De vina de moldovan a carui mosi stramosi au trait la tara si el tot acolo traieste. Sincer sa fiu prima impresie despre el nu a fost tocmai reusita: ciorapi care puteau, nenea clar nu facuse dus de cand era internat(Spitalu Republican nu mai are apa calda in robinete de vreo 15 ani, totusi consider ca asta nu este un impediment in a te spala..desi nu toti impartasec opinia mea). Seara l-am servit cu ceva cartofi fierbiniti pe care ii adusese taica-meu si am mai vorbit, cu adevarat neam naiv Moldovenii, nu a fost foarte greu sa gasesc limba comuna cu el, chiar am simtit un fel de atasament special din partea lui.

Era nascut in anul 1961, a trait toata viata sa intr-acelasi sat, celibatar...avea o vie si lucrase la "colhoz" iar acum isi ducea singur gospodaria pe unde cu bine, pe unde il mai ajutau rudele. Se imbolnavise de teroida si cheltuise toate agonisirile pentru spital pentru ca nu era asigurat. Bietul om era disperat pentru ca nu intelegea cum asa, ii zic doctorii ca boala sa nu se trateaza, si ca toata viata va trebui sa urmeze un regim. L-am vazut fericit cu adevarat doar odata: ii venisera rudele in vizia, vreo 7 oameni, sora, copii ei, nepotul. Zimbea mereu:))dar cand au ramas "numai barbatii" la o vorba le-a recunoscut ca are ceva ce nu se trateaza, imi era mila de el atunci...

Ulterior si-a prelungit tratamentul pentru inca o saptamina, cand ma externam mai avea inca 3 zile de stat in spital dupa care urma sa plece in satucul sau, singur fata in fata cu maladia, si in incercare de a adopta modul de viata pe care i-l recomandau medicii, sper ca a reusit.

Aceasta fusese prima mea cunostinta de aproape cu provincia Moldovei, o cunostina care m-a facut mult mai tolerant la tot ce inseamna oameni din afara Chsinaului, si mi-a dat o viziune diferita decat cele cu care me confrutam pana atunci.

va urma..