motive pentru o slăbiciune în această arie pot fi multe, dar rădăcina îmi pare că este în mentalitate şi psihologie, la noi e o ruşine să fii vânzător,
gândiţi-vă: câţi pot zice cu mândrie "sunt vânzător"? de obicei acest termen este legat de minciună şi "mahinaţâi"-deci pur psihologic oamenii se simt aiurea să facă vânzări în acest spaţiu unde nu exista comerţ decât cel coordonat de stat
Bulgaria a demostrat că dacă rupi bariera psihologică poţi să vinzi, şi vei fi cumpărat
pe bune aş vrea să trimit unii vânzători cu care lucrez la practică fie şi chiar în stradă, să vadă cu studenţi(stundente)de anul I ştiu să intre în discuţie cu un om străin, să îl invite(nu cu ei ci ca gazde) la un club de noapte/cocktail bar/restaurant şi să iasă frumos din conversaţie atât în cazul unui răspuns negativ cât şi pozitiv
nu mai zic nimic de suportul pe care îl primeai de la consultanţii chiar şi din cele mai micuţe magazinaşe(la noi ele se numesc Alimentare) sau de faptul că vânzătorii de la piaţă îţi zâmbesc...şi nu se supără deloc dacă nu cumperi de la ei, iar taximetriştii îţi zic mulţumesc la finalul călătoriei...
ce îmi va lipsi în Moldova? cu siguranţă atitudinea oamenilor care lucrează în deservire, care îţi formează acel complex est-european precum clientul ar putea să nu aibă dreptate...
sursa imagine
vălkam houm! vălkam tu Moldova
RăspundețiȘtergeretănkiu
RăspundețiȘtergereşiaveţ di hălit?