mi-am dat seama că ori de câte ori mă reîntălnesc cu cineva care îmi era amic acum 2-3 ani nu prea am ce discuta cu el/ea
-salut, ăăăăăă, Viorel. nu-nu nu te-ai schimbat deloc, numa uite ai barbă deam şi pe ochi se vede că abia ai ieşit din depresie
-eu ce fac? păi uite lucrez, trainer... da-da aşa cum vroiam
-aaa, şi tu eşti bine? sănătos? călătoreşti, ce fain
-ei! nu, nu mă căsătoresc încă. e devreme(zambesc, de ce toti pun aceisi intrebare?)
-....
pauză
nu prea ştim ce să mai zicem, şi parcă eram aşa prieteni...
-no... eu mă duc?
-a, da! şi ţie o seară frumoasă, poate ne mai vedem peste vreo 4 ani
Ce sentiment cunoscut: Abis intre Eu si El/Ea odata cu drumul ales de la intersectia comuna. Si parca traim in acelasi oras, si parca citim aceleasi stiri- da perceptia atit de diferit colorata. Nu zic ca acei prieteni gindesc intr-o singura culoare (k s nu zic de rahat)..da cert e ca tu, Nicu, ai in miini o paleta mult mai larga! Asta ne face si mai diferiti, cred. Si parca ne spuneam de la A la Z tot ce ni se intimpla...iar acum...na', nici macar pin la "B" nu o intindem... mda
RăspundețiȘtergereoh Nadea imi zbori creerii cu figurile de stil
RăspundețiȘtergereidea e ca fiecare posibil is are paleta sa de colori, iar cu timpul, cand te desparti de prienteni si apuci alte cai, culorile tale pot fi diferite de ale lor
P.S. fa-ti blog;)