Perfecţiunea vs. omul

noi suntem imperfecţi
asta probabil ne diferenţiază unul de altu-fiecare cu imperfecţiunea sa, şi de maşini: în imperfecţiunea noastră suntem în stare de acţiuni lipsite de logică, bazate pe sentiment, ceea ce duce în final la dragoste-ceea ce va salva omenirea

dar

în imperfecţiunea noastră noi preferăm să distrugem tot ce e perfect, ca să ne simţim mai buni. orice sistem trebuie amăgit, iar dacă sistemul e perfect, acesta trebuie futut şi în acest fel să îl facem imperfect

naşterea- o lege a naturiii ideală, fiecare individ se vrea în cuplu, fiecare cuplu vrea copii, omemirea se perpetuiază. ideal! dar, apar feministele care afirmă că ele nu vor să nască, iar virusul se transmite şi femeilor normale, care devin carieriste şi la fel nu mai vor copii.

pacea- o stare ideală a realităţii. ştiţi cât a fost maxim pace PE TOT GLOBUL în sec. XX? 11 minute, prin anii 60, atât, în rest undeva neapărat era război. bărbăţeii care sunt atât de nesiguri pe sine încât nu se pot mulţumi cu simplele bucurii a vieţii ci trebuie să îi subjuge pe alţii sau să îi ucidă pentru a se simţi puternici. vărsări de sânge. moarte.

omul e unical prin imperfecţiunea sa, şi prin asta e perfect, păcat că acelaşi om e idiot şi distruge tot ce perfect