i'm gonna miss it

Winter mood in images or I've learned something today...

today I've learned: there is always space to be better, and every feedback is valuable and..watch your mouth people hear what they hear not what u say:)

MCP at 21

my first position in a board(local, national it doesn't matter)???MCP:)

have you heard about Brodie? the guy that got to be the PAI in 4 years?

do you know him?

well then tell him that I'm coming for his crown

how was it?

the day started with: do u have emotions?-no

afterwards it was interesting

i got to talk to Andrei more than in 2 years in AIESEC-good

afterwards..expectation, counting the votes...coming in...making the speech and making everyone wonder who won?-hard

and..the victory-a lot of water, on me, a MCP shower...

from now on a lot of work to do and to put on

and: Boland I'm coming for your crown!

over and out for today

Oameni pe care i-am conuscut in spital: epizodul 4 domnul Sergiu

M-am internat din nou

de data asta pentru o verificare de rutina si pentru ca sa-mi preatesc documentele pentru CEMV(ca sa nu bat mult timp capul e comisia care-ti da grad de invaliditate...)

ok e acelasi spital aceiasi pereti numai ca de data asta nu sunt dupa coma...Sunt ok..desi nitel obosit dar..ok:)

Bun am ales de data asta un alt salon, mai mic, plus ca salonul in care statusem era deja fara frigider(mhm mai stiu unde l-au pus??poate in vre-un apartament de infirmiera?:))

Aveam doar un coleg de camera, cand am intrat era sub picuratoare

Mai tirziu am facut cunostinta: domnu Sergiu de undeva de la sudul Moldovei, are 32-17 de ani, a fost depistat cu diabet acum 10 ani in urma, pe atunci lucra la politie, dar a fost nevoit sa lese serviciul din cuza maladiei.

In fine din cate am aflat a reusit sa se dezamageasca foarte mult in oameni atita timp cat lucra la politie. Mi-a povestiti o istorie de la care singele in vene nitel se racorea...

"Pe timpuri cand inca lucara la politie prinsese cu colegii sai un tip care era suspectat de omor. La interogatoriu se aratasse a fi total nevinovat, zicea ca nu facuse nimic, si parea a fi adevarat, cel putin domnul Sergiu zicea ca il crezuse. Pina intr-un moment, moment in care tipul a reusit sa insface pistolul si a incerce sa-l omoare, noroc ca a fost salvat de colegi."

Dupa asa istorioare...cam iti e frica

Acum dupa ce parasise serviciul unicul lui inamic era glicemia, nu urmarea dupa sine asa cum se cuvine la inceputul bolii si avea probleme cu mai multe sisteme din organizm... In fine, era si barbat nu? Si toate responsabilitatile si le asuma clar:)

Mi-a mai ramas in memorie un alt eveniment: cand au intrat la noi in camera 2 doctori si un grup de studente de la medicina(hm viitorii endocrionologi toti sunt fete, m-am gandit inca atunci) eu am reactionat normal: le-am povestit ce si cum, de unde pina aunde am fost depistat cu diabet nitel din istoria bolii(ma simteam ca un exponat de muzeu ceva, un exponat dupa care trebuie sa notezi ceea ce el zice). El se emotionase f mult, transpirase si era evident ca se incomodeaza. Uite asa coleg emotiv am avut eu pentru primele 3 zile de a 2-a sedere in spital.

Ulterior a plecat acasa, la 2 copii si o sotie:)

sper sa fie bine

over and out

copy/paste

Noi cei care stim...
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in
anul 2007 cum casa parintilor
nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in
jur de 50 de ani.Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici
despre razboaie
sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" ,"Castel", "Ratele sivanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi","Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi treila perete stai", ultimii care au folosit telefoanele
cu fise, darprimii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sane uitam la filme2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene
animate color, primii care am renuntat la casete audiosi le-am
inlocuit cu CD-uri.Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la
turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste
grile la admitere.Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".La gradinita am invatat poezii in romaneste,nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPYBIRTHDAY la aniversari.Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills ,Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si
abia asteptam sa vina si lanoi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe
cu apa.Intre
timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane
umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap neprovocau
pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem lascoala.Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJBobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele
melodii de joc
fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii,dar toti dansam!Dar spre deosebire de copiii dinziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cicosi Zmeurata si nis-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele
sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar lascoala beamtoataclasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.Noi am baut prima Coca-Colala sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne
fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surroundsystem, taceamtoti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendosau Playstationci jocuri tetris de care ne plictiseamla o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la
chefuri sa jucam"Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevarsau Provocare",sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia",care inca roseam la
cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre infarmacie sa
cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam
in capul colegilor, care am completat mii de oracole,sperand ca
persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine itiplace?" ca neplace de el/ea.Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta
fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune
speciale in
masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care necadeau din gresealape jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de
copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu
toti cainii si
toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate
lipide si glucide
mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa
cumparam bere si vin de la alimentara, si cate unpachet de tigari dela tutungerie.Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost
martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuricu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe AndreeaEsca la ProTV,noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea"Feriti-va de magarus".Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...

My first non-AIESEC training:)

here it is! my first non-AIESEC training

a great feeling: my first step towards my future career

the training was for another ONG, the big difference: age

those people were clearly older than me and my co-trainer...

oh haven't i introduced him yet? it's Pavel, who else(especially being given the fact that Eugen is in Ukraine but i feel much more comfortable in doing trainings with Pavel than Eugen so anyways it would be him:)

in training field we are like O'Neil and Briant, like Morientes and Raul: it depends on what sport do u like the most:)

so..the training, it was a Team Building(yeah what else it could be?), a 7 hour TB oh my GOD that was long but interesting

the biggest pleasure was to hear that all the objectives set were achieved..so..a new beginning a new success:)

over and out for today

Lupta pentru un loc sub soare

e caraghios cum floarea soarelui isi suceste gatul numai pentru a fi cu fatsa la astru... in loc sa fie mereu cu capul demn in sus si atunci razle vor veni permanent spre ea

asa si oamenii, atunci cand simt cum puterea(pe care nu o meritau) incepe sa se indeparteze, cum nisipul de aur care candva parea infinit incepe sa se strecoare printre degete si isi vad minele murdare pina la cot in murdarie si porciile pe care le-au facut incep sa se teama...

incepem in mod disperat sa caute aliati la fel de speriati ca noi

incepem sa-i invinuim pe toti din jurul nostru ca ei sunt prosti, nesimtiti, nedestonici...

imi aduc amminte o situatie...selectionata Romaninei anul 2000, antrenorul da un indiciu echipei, Hagi il da pe altul, echipa joaca cum zice Hagi...si castiga

ulterior cand Hagi a plecat s-au schimbat vreo 5 antrenori pina Romania a inceput iarasi sa castice...poate e doar o coincidenta

oamenii sunt slabi, nici nu-ti face placere sa intri in concurenta cu ei, complexele si simmtul imperfectiunii pe care il are poporul nostru ii dau de gol

devin agresivi, devin nesiguri, fac campanii, se caca unul pe altul pe la spate..or in sfirsit isi arata fata adevarata?

offfff de-ar trece odata perioada asta:(

over and out for today

mi-e mila

New Horizons-afterparty

The power of matrix:)))
Moldo-Polish friendship in Ukraine
Leaders of Today session
Moldo-Polish friendship in Ukraine
The best faci team!

well THAT WAS A BIG conference

with big problems( delay in 3 ours, shitty trainers from companies, evaluation untill 3.00 and after them preparation for the next day)
with a big Moldavian delegation: 12 persons
with a great FACI team on Leadership track(sorry for others it's just that we were really the best:P)
with the beauties girls from Moldova(everyone accepted that)
with loooots of new friends
what will i remember?
logical problems until 3 o clock
the feeling of being an international faci-different really
great people I've meet
and the fact that I'm proud to be n AIESEC Moldova just because we created a relay strong organization with a good organizational culture


personal impression: i enjoyed he new way of doing trainings, i was happy to spend my time with the delegates and faci
and a lot of other thongs that cannot be expressed by this words
just one more to say: BEEN THERE DONE THAT!



thank you
over and out