să vină timeline

toți prietenii mei de pe facebook mă sperie că mâine e venirea globală a timelineului
eu îs gata, iată și imaginea pentru nebunia ceea de sus

ideea nu e a mea, dar e relevantă. să vină!

1km² per funcţionar public

 dacă să îl credem pe Gheorghe Erizanu, iar eu îl cred, avem în jur de 30000 de funcţionari publici în RîMî

Câte un funcționar public pentru 116 cetățeni.
Câte un funcționar public pentru 1,12 kilometri pătrați de teritoriu.

iar dacă e aşa, eu am găsit soluţia perfectă pentru această ţară
1 funcţionar să fie responsabil pentru 1km² de teritoriu şi tot ce se află pe acest teritoriu: toate comunicările, toată infrastructura, şcoli, biserici, primării, orice n-a fi, unicul stăpân şi responsabil să fie funcţionarul

oamenii importanţi vor fi responsabili pentru reginuni mai importante:
Vlad Filat de regiunea Guvernului
Dorin Chirtoacă de cea a Primăriei (taman or fi vecini şi om vedea care e mai gospodar în ţară)
Marian Lupu de Preşedenţie
Vlad Plohotniuc de "Hotelul Nobil" (domnului Plahotniuc vreau să îi aduc mulţumiri sincere şi speciale în avans, astfel încât locul în care închiriez acum apartament va nimeri direct în responsabilitatea sa şi îl cunosc ca un bun manager, deci cu siguranţă va fi ordine)
şi tot aşa

desigur, funcţionarii mai mici vor avea zone mai puţin importante, cei începători vor primi decât o bucată de pământ care nu are nimic decât să se strângă burianul de pe ea şi să se arunce câte o căldare de apă în secetă, şi aceasta va fi cea mai bună practică pentru funcţionarii începători: ai demostrat că poţi avea grijă de câmp, na-ţ pădure, făcut faţă la pădure, poftim un cot de sat, descurcat cu satul, deamu mergi în Centru Raional...iar de acolo, eheheeei, vezi-vezi azi mâine Vlad Filat a abdica şi poate devii tu Prim Ministru.
şi pentru cei care au performaţă proastă tot e clară evaluarea nu?

mie îmi pare că aşa ar fi ordine, s-ar vedea cine face treabă şi cine nu iar noi am trăi ca pe o "gură de rai pe un picior de plai"
1km² per om nu e mult, întrebaţi de oricine

încredere

în câți oameni poți zice că ai încredere deplină
așa ca să dai cheile de la casă când pleci ca ei să aibă grijă de florile tale
ca să le zici orice secret ai avea, să le poți împrumuta orice sumă de bani fără ca să îți pui întrebarea dacă vor fi întorși

la mine în ultima vreme numărul acestora s-a micșorat considerabil... un fel de criză sau cum?

tu câți ai?

un guest post despre tinerețe și toateșelea

am scris iaca: pe blogul lui Nicu Calcea

aici

orgazm ideal

secolul XXI a născut și naște monștri lipsiți de spiritualitate
ooo! câți oameni am auzit că valoarea lor numărul 1 sunt banii-aceștia sunt cei sinceri, măcar asta e bine
la fel am o tonă de cunoscuți care valoarea primară o numesc prietenii sau familia, dragostea? dar când te uiți sunt fie undeva la băut, la f##t sau la serviciu până după 20.03

nu zic. să lucrezi e bine. dar recunoaște sincer care e valoarea ta...

azi m-am văzut cu un priete vechi. la 25 de ani e manager într-o companie măricică conform dimensiunilor .md
și..el se sufocă în poziția în care este, nu-i pasă nici de bani, nici de creștere, ține decât la echipa sa, și asta e o caracteristică a unui neadaptat la secolul XXI. aici e nevoie de viteză și calcul, iar el, prostul, se gândește la oameni

ah da. și toți căutăm orgazme ideale, dar puțini dragoste
una fără alta nu există

reclamă pe banii mei - TRM, sau cine sunt aceşti oameni?

later edit:
pentru detalii aici

citate. cărți. viață

mi-am adus aminte dintr-o carte pe care am citi-o cândva:
reproducere aproximativă

"Toată viața am comunicat doar cu femeile pe care le-am vrut, dacă nu arătai bine și nu mă atrageai aveai puține șanse să îmi întorc capul în direcția ta. Prietenia cu bărbații era în mare parte bazată pe avantaje, mai puțin poate acea din copilărie, deși și atunci prieteni îmi erau acei care preferau aceleași jocuri cu mine. Dar toată viața am fost considerat un om de onoare, prieten exemplar și familist de invidiat. Totul se transmite prin atitudine și discreție."

așa că... cine ești tu? mesajul pe care îl transmiți sau ceea ce faci?

surasa imagine

gelozia e posesie

nu odată am zis că detest gelozia ca sentiment
posibil că am văzut prea multe cazuri urâte încă din copilărie
dar în primul rând pentru că gelozia e posesie

transformi omul în obiect, în proprietate și toate flirturile sau momentele de neatenție se transformă în atentat
normal că te superi când cineva bea din cana ta sau îți îmbracă papucii fără permisiune
numai că omul nu e papuc(eu mi se pare că am mai zis asta)
și papucul nu poate zice: băi nu mă încălța că nu-s a tău
apu iaca...da omul dacă permite să îl încalțe, înseamnă că nu e a tău, cel puțin pe moment

în fine filosofie e simplă: fiecare face alegerea, și stabilește limitele pentru sine, gelozia nu va crea aceste limite pentru altcineva, doar îl va face să le simuleze, la fel cum un copil când este pedepsit pentru că recunoaște că a făcut o boroboață nu va înceta să facă aceste mici șotii ci va înceta să zică adevărul

P.S. știu: nu poate fi controlată, bla bla bla. eu zic de exprimarea acesteia în extreme și atitudini posesive

achievers are unhappy

oamenii care ating rezultate mari de obicei sunt cei care sunt nemulţumiţi de ceva, ceva îi deranjează, ceva îi preocupă. vezi marele revoluţii sau inveţii. mai toate au fost făcute de oameni care nu au fost realizaţi în înţelegerea clasic-umano-obişnuită

Jeanne d'Arc
Albert Einstein
Nelson Mandela
nu putem vorbi despre o viaţă personală plină de bucurii a acestora

atuci când te opreşti, găseşti cuibul, pacea şi liniştea nu mai vrei să lupţi, să obţii, schimbi paradigmele gândirii, pentru că te laşi condus de stereotipuri şi găseşti fericirea în ele, e un fel de acceptare a statusului quo, benefic şi util pentru societaea în care suntem dar nu neapărat pentru dezvolatea ei

altfel spus. acei care lupă şi crează de obicei sunt acei care nu îşi pot găsi pacea. fie nu acceptă să o găsească, fie caută-caută-caută. apoi disperă şi renunţă. şi atunci toată energia care ar fi trebuit să fie orientată spre caldul familiei se orientează în altă direcţie, de obicei multiplicată de realizări apreciată de o mulţime de oameni(sau nu)

ideea apropo este şi în filmul:



apropo dacă cineva nu a văzut filmul o puteţi face aici tare bun

ideea apropo observată şi din realitate: oamenii care sunt în relaţie stabilă ar putea deveni mai puţin ambiţioşi şi orientaţi pe rezultat. ceea ce mie mi se pare absolut normal, nu mai poţi dedica extra ore serviciului/voluntariatului atunci când ai la/cu cine să mergi după ora 18.00

alegerea fiecare o face pentru sine
şi îmi pare că majoritatea(cei care aleg calea simplă)sunt mai fericiţi

ţie cum ţi se pare?

TEDxYouth@Chisinau-playlist [toate speech-urile]

Barcelona-Real Madrid. istoria continuă (video)

dedicat meciului de azi seara şi celor care nu ştiu
pentru cei care nu ştiu
5-0 a mai fost
reveniri au mai fost
călcări pe mâini şi bătăi au mai fost
nu este nimic prin ce Real-Barca nu ar fi trecut deja.
şi nu este nimic imposibil în lupta dintre astea 2

video:

lupte libere în salon

joc pentru cei care au prea multă energie(negativă)

some people never learn...

emoţie matematică

7 miliarde şi toţi sunt dependeţi e comunicare
toţi care zic că nu au nici o treabă cu societatea fie mint, fie nu ai nevoie de ea pe termen scurt fie sunt bolnavi
***
în dragoste, suntem mai dependenţi ca oricând de comunicarea cu persoana iubită
mai mult, comunicarea în orice formă(vorbe, mesaje, atingeri, sex, priviri)este exprimarea cea mai evidentă a dragostei

de ce?
în relaţie primeşti foarte multă căldură
cuvinte-priviri-atingeri
ele te încălzesc şi te fac să fii mai fericit, să te simţi iubit, să ştii că cineva are nevoie de tine

aici apare raportul de dependeţă: cât mai mult primeşti cu atât mai mult vrei, şi dragostea în sine devine un drog al propriului ego, al măgulirii şi al aprecierii. în felul acesta el şi ea(ok nu discriminăm în stilul sec XXI putem accepta că el şi el sau ea şi ea)devin tot mai legaţi unul de celălalt

eliberarea: 
dacă ţi-o doreşti. adica vrei să fii mai puţin dependent de partener. tot ce trebuie să faci este să te deprinzi cu gândul că aprecierea şi căldura pe care o primeşti nu este obiectiv în sine. şi poţi fi în relaţie, poţi să iubeşti fără să aştepţi un semn de dragoste. sau mai multe semne permanent

reacţie adversă:
raportul este direct. cu cât mai puţin dependent eşti, cu atât mai puţin vei simţi nevoia să oferi înapoi. simplificat şi redus la ecuaţie binară am putea zice că atunci când x este mai puţin dependent de y, raportul x faţă de y tinde să se apropie de 0.
raportul acesta este generat de subconştient şi se bazează pe emoţii, atunci când conştientul astupă măcar o parte a conştientului totul are tendinţa să se spargă. dacă ţi-i indiferent ce ţi se oferă, nu vei depune efort să oferi mai multe niciodată.

soluţia matematică:
este în găsirea echilibrului perfect.

soluţia umană:
este lipsa compromisurilor şi dedicarea completă cu dăruire completă de ambele părţi

sursa imagine

stările-supărările

supărarea copiilor de obicei se reduce la înflatul buzelor și plâns
supăratul maturilor la lipsă de comunicare și impedimente puse în calea celor care te-au supărat...

motivul? așteptări neîmplinite în 90% din cazuri, cineva a vrut tractoraș de ziua de naștere dar a primit un lego
cineva vroia apreciere dar primeșete feedback dur în schimb
orice nu ar fi impactul e același

inteligență emoțională
inteligența are și ea o vârstă
la 10 ani ai un fel de inteligență
la 50 ea e mai matură. ești mai cumpătat
dar sunt oameni care rămân la inteligența de 10 ani toată viața
pe cei care rămân cu IQ-ul de 10 ani îi numim proști...
pe cei care au EQ-ul de 10 ani cum îi numim?
nesuferiți? sau alintați. dezechilibrați...?

într-un final: totul se poate soluționa prim comunicare
dacă știi să le explici părinților că rei tractoraș la ziua de naștere și nu lego, iar ei despun de fonduri, supărări și dezamăgiri nu vor fi cu siguranță. numai nu îți dori un iPhone la 10 ani...totul la timpul său
numai nu îți dori să fii apreciat și iubit mereu, că nu crești deloc

curajoasă fetița...

și încântătoare reacția ei :D

Une ramasseuse de balle perd son sang froid !

am uitat cuvântul vreau

demult nu l-am rostit...
pentru că ceea ce fac în mare parte este ceea ce îmi place
iar ceea ce aș vrea și nu am...nu mi se poate, deci nu vreau

cu același succes încerc să sufoc și cuvântul trebuie, dar e mai greu
pentru că în fiecare zi, la 7.31 trebuie să mă scol din pat
cel mai des o fac pe la 8.07...dar tot trebuie rămâne
iar, vreau să râmân azi acasă nu are nici un sens, pentru că altfel nu am să am ce mânca

așa că...viața mea e ceea ce îmi place să fac, de asta nu vreau nimic
iar dacă vreau ceva ce nu se poate, vine acel trebuie și...liniște

sursa imagine

doar 3 elevi în liceul tău ştiu cum!

project management.
cine ştie ce e asta? puţiiin, foarte puţin manageri
dar elevi

click pe imagine şi poate afli

lup

ai răbdare să treci peste poveste:
•••
El visa rău. Uneori, dimineţile, avea picături de sânge pe pernă şi se trezea de parcă cera strangulat de cineva, cu gândul "ce bine e atunci când strigătele de suferință sunt doar vise".

Uneori găsea vânătăi stranii pe corp, iar la ştiri dădeau informaţii cu corpuri de oameni desfiguraţi de atacuri de câini. Bunelul cândva îi zicea de atacuri de lupi, dar câini, în oraş?

Până într-o noapte se găsi nu în pat, dar afară, digerând cu sânge pe gură şi sub unghiile care păreau a fi pe labe de lup...
•••

fiecare din noi ar putea să ascundă o piele de lup fără să ştie

3 minute despre televizor sau приключения ккакашки

bună cartea

ții minte

ții minte toate piesele pe care le-ați descoperit împreună
toate locurile care erau numai pentru voi
și toate pozele nebune pe care le-ați făcut?

ții minte toate promisiunile și toate dezamăgirile?
toate zâmbetele și lacrimile șterse? nopțile nedormite de plăcere sau din dureri?

toate le ții minte?

și?

gesturi, umbre, vorbe

limbajul non-verbal este eronat perceput ca cel mai vorbitor element a unei comunicări
posibil aceasta se datorează faptului că au apărut seriale gen "Lie to me" și tot studentul care a văzut filmul se crede expert în arta comunicării, poate pentru că oamenii tot mai des vorbesc despre acest element, și deja toți știu că prin non-verbal transmiți mai mult decât prin verbal
faptul rămâne fapt: tooaată lumea numai asta și urmărește acum, să vadă ce mesaje transmiți

numai că se analizează de obicei gesturile și postura.
pe când trebuie să pornim de la ochi, apoi miros, haine, zâmbet
chestii care îs obișnuite, atunci când ele sunt alfel atunci ceva nu e ok
faptul că persoana cu care porți dialog își încrucișază mâinile pe piept deloc nu înseamnă că e închisă față de tine
poate omului îi este frig, poate este iritat pentru că acasă i s-a spart țeava iar alcoolicii de instalatori 2 zile nu pot face nimic pentru a redresa situația, să te speli tu în ligheane!

motive pot fi multe.
ideea e una: non-verbalul transmite multe, dar dacă nu ești expert nu încerca să intepretezi, mai bine crede superficialul, el mereu e mai sigur și inocent pentru tine

jeneraţia 9gag

nu credeam că am să ajung să regret vreodată generaţia pepsi care acum îmi pare un renaissance a secolului XX
generaţia X şi Y care alcătuia acest grup de oameni iluştri câte puţin câte puţin se pierde în coridoarele corporative sau în proiecte şi star-up-uri că de, asta nouă ne place, şi în schimb vin cei de la 9gag, creativitatea maximă a cărora este în nişte desenaşe urâţele şi onomatopee (vezi definiţia) care îmi aduc aminte de grădiniţă

şi asta studenţi...

poate eu devin mai bătrân dar când am scris pe marele google atotştiutor 9gag generation rezultatele au fost:

iar primul rezultat te ducea spre

care tot pe zeitatea lor supremă se afla

2012 e aproape
2012 e aici

alegi să fii rău sau bun?

să fii rău e mai ușor
numai gândiți-vă
de la oameni buni, toți permanent să așteaptă la fapte bune și nimeni niciodată nu apreciază la justa valoare aceste fapte, pentru că asta e normalitatea pentru ei. cei răi însă când fac ceva bun toată lumea se ridică în picioare și aplaudă.

exemple sunt multe:
mafia japoneză după catastrofa din astă iarnă asigura securitatea în zonele afectate și împărțea gratuit la populație orez și apă

ar putea fi și mai ipotetic: un grup de teroriști eliberează din rândul ostaticilor femeile, bătrânii și copii
ce drăguț din partea lor nu-i așa?

sau iată, în finalul la Star Wars Darth Vader îl ucide pe imperator
adica generalul oștilor rele îl ucide pe imperatorul său, how nice

așa că dacă aș fi Anakin știu ce aș alege

imagini 1 2 3 4

frici

am văzut undeva o clasificare(dacă o găsesc mâine o pun)în care erau indicate fricile oamenilor
acolo 40% se temeau de vorbitul în public și doar 19% de moarte. deși moartea mi se pare mult mai periculoasă

explicația care mi-am găsit-o e simplă: zona de confort
vorbitul în public te scoate foarte departe de zona de confort
iar moartea...băi nu știu, dar îmi pare că ești confortabil când ești mort orice nu s-ar întâmpla

mai sunt și alt fel de frici: fobiile, de alea nu mă ating

dar fricili iestealalte cel mai des îs legate de zona de confort
frica de schimbare spre exemplu. orice schimbare te scoate din confort mai ceva decât vorbitul în public
de asta ne temem de schimbări
orice schimbări, de la facebook până la viața sentimentală

acum întrebarea decisivă: de unde să știm care frici ne protejează de ceva iar care ne fac să stagnăm?

surse imagini 1 2

strigăte

încearcă să observi:
cel mai tare despre libertate strigă cei dependeţi, cei care stau cu părinţii sau sunt căsătoriţi împart dragostea de dorul banilor şi a trăirii pe contul altora. ei cel mai mult vor povesti despre libertatea sa, fără să o aibă însă vreodată

cel mai mult despre democraţie, drepturi şi echitate vor striga cei mai mari dictatori
despre fidelitate îşi va face griji cel care înşeală sau ar vrea să înşele
despre sex vor vorbi cei căruia nu le ajunge
şi tot aşa
***

m?
nu e adevărat?
eu zic că da. se numeşte compensare
cei care învaţă psihologie ar trebui să ştie
numai că uneori există limite. da.

dileme

mii de oameni au aceiași problemă

avem cunoscuți, prieteni, rude alături de care petrecem ani în șir

cu ei schimbăm trăiri și sentimente

și ei ar trebui să ne știe cel mai bine

da?

***

dar apar uneori în viață oameni, din neunde, care nu te-au știut nicicând, dar te cunosc mai bine ca oricine

asta cum?

și nu vorbesc despre sindromul pasagerului

sursa imagine

un gând adormind

dacă cineva îți face complimente atunci când ești nedomit/ă, nepieptănat/ă, nebierberit/ă atunci poți îndrăzni să zici că ești un om frumos. exterior. exterior e ușor să te faci frumos. câteva sute de mii de euro. cic-cic și gata ești frumos, cel puțin arăți mai aproape de cum ai vrea

mult mai important să fii frumos la suflet
dar..sufletul nu îl vede nimeni. cum să verifici?
și dacă el nici nu-i? și dacă nimănui nu-i trebuie?

sursa imagine

simpatii greu de ascuns pe web

cui îi pare că e discret dacă nu pune  ♥ despre X sau Y?
acum în esenţă toţi s-au învăţat să bage ♥ şi unde trebu şi unde nu

între timp, mulţi dintre noi ... voi ... cei care populează reţelele sociale consideră că exprimarea simpatiei de care dau dovată cu adevărat este făcută discret şi nimeni nu vede. mi-ar fi mai uşor dacă aş da exemplu concret pe 2 tineri pe care îi am în prieteni dar unul din ei mi-a zis deja cu ton "orăşenesc" să nu mai scriu despre ei..aşa că mă voi exprima empiric (cei care nu ştiu cuvântul vedeţi linkul e bine să fim multelateral dezvoltaţi)

deci la esenţă, cum poţi pot identifica simpatia sporită a cuiva pe web?
1. like-urile. în mod normal like-urile sunt distribuite relativ egal între 20-120 prieteni, mai mult, uneori unii dintre noi se abţin în a pune prea multe like-uri unei şi aceleiaşi persoane pentru a nu părea "îndrăgostit". când simpatizezi pe cineva lăikurea devine necontrolabilă la nivel subconştient. dacă cineva are toooooooate pozele şi statusurile notate cu câte un like de la tine asta deja e primul semnal
2. comunicarea. schimbul de replici constant, care mai tăioase care mai dulci. dar constant este indicatorul secund
3. glumile comune, pe care le înţelegeţi doar voi 2 iar restu îs persoaneje de pe 9gag->deci comunicaţi multişor şi prin mesaje private, aveţi temele doar a voastre, intime

disclaimer 1: teoria e doar teorie nu se aplică peste tot
disclaimer 2: totul ce se publică pe interneturi este evident, trebuie doar un pic de intuiţie şi experienţă ca să vezi

sursa fată în sutien pentru ca să apară frumos şi interesant pe facebook

sfaturi pentru 2012 edited

pe rețele sociale am dat peste:

e bună doar că...eu am versiunea mea(să mă ierte maieștrii fotoshopului pentru lucru incompetent cu imaginea)

viitorul Moldovei. actul 3: petardele

frumooooș:

definiția

eu iaca la bucăți de noapte mă gândesc la chestii definitorii a prieteniei și poate-poate cineva m-a ajuta?

cine este un prieten?
acel cu care poți împărtăși orice? atunci un prieten bun ar fi medicul sau avocatul

acel care e alături de tine la greu?
dar ce ziceți de pretenii care îs cu duiumul când e greu dar nu vezi nici pe unul în stare să împartă bucuria ta pentru că se sufocă fiecare de invidie sau ciudă?

acel de la care poți împrumuta bani? banca?

cine totuș poate fi considerat prieten?
și cine a zis că prieteniile îs pe toată viața?

alt cântec

ca învelitore de cadou, ca gunoi

ieri am cumpărat un cadou
conținutul
apoi am rugat să îmi fie învelit cadoul frumos

tanti mi-a oferit să aleg din 5 tipuri de învelitori și 2 feluri de lente cu bant
apoi a început procesul de învelire
învelirea a durat cam tot atât cât am ales cadoul-prea mult după mine

apoi învelitoarea a fost ruptă iar cadoul apreciat

și aici mi-a venit un gând:
da ce dacă, toate studiile, toată personalitatea noastră, tot ce suntem noi la suprafață nu este mai mult decât învelitoare?
iar esența-cadoul este undeva sub ea?
câți dintre noi nu s-ar teme să se dezvelească sau să se lase dezveliți?
câți, de fapt, nu au nimic sub acea învelitoare?

cui îi este dedicat conținutul? și pentru câți lăsăm doar partea de suprafață?
și mai e ceva: câți dintre noi realizează că totul ce e la suprafață când e scos și aruncat pentru a vedea conținutul nu e nimic altceva decât gunoi și în esența învelitoarea unui cadou contează doar 2-3 clipe când este ruptă


e sărbătoare și răsună muzica:

7 minutes of 500 days of summer

și pentru că facebook-ul m-a pus să șterg acest video îl pun aici

omor? omor nepedepsit

cum eu mă simt când un "pacificator" îmi omoară un concetățean?

la fel cum s-ar simți oricine în casa căruia vine un străin și îi omoară rudele

ce ar fi pacificatorii să violeze femei pentru a spori demografia și să vândă droguri pentru a îmbunătăți economia?


între timp pe toți îi f**te cine oare va fi următorul președinte

2012 anul...

tradiție fiind deja...
2012 va fi anul în care îmi propun:

1. să observ mai mult. vreau să încep să înțeleg oamenii din priviri
2. anul marilor pregătiri pentru 2013
3. anul acumulărilor
4. anul "dacă lucrezi-lucrează, dacă comunici cu prietenii atunci față în față"

la mulți ani!