mă liniștește nușcum
luni, 2 mai 2011
sâmbătă, 30 aprilie 2011
epopeea deciziilor: epilog
am scris vreo două-trei postări despre decizii pe aici
de vrei ia și le caută
în final cred am luat doza maxim permisă de decizii pentru o primăvară nesănătos de zbuciumată
în acest blogpost voi abuza de statusuri de pe facebook și o piesă
azi am scris o chestie de care îs atât de mândru încât o reproduc aici
asta îmi pare să sune suficient de bine pentru o nouă filosofie de viață
în principiu oamenii pe care îi iubim/la care ținem nu neapărat sunt iubiți/apreciați ca ambalaj fiziologic
ci mai degrabă în baza emoțiilor care ni le aduc, a sentimentului care ni-l generează
dacă cineva mă face să fiu fericit, voi căuta să mă apropii, dacă cineva mă tulbură și pune la încercare atunci când nu vreau, drumul va fi altul-și aici e răspunsul la ce facem când nu știm ce să facem, pentru că în final tot ce înfăptuim pentru cineva se întâmplă
Igor mă întrebase când decizia merită să fie amânată, oricând atunci când nu ești sigur de rezultatul deciziei, doar că decizia amânată tot e o decizie și are prețul său, pe care deseori nu îl luăm în calcul, fiecare om are limita sa de amânare, suntem diferiți iar asta e regula numărul unu în întinsul timpului
dacă tot am zis că e epilog
ca soundtrack vă propun
iar ca aliment pentru inspirație, pe final o frază de un mare mafion cinematografic citată de...știți voi singuri cine e omul, nu?
acestea fiind spuse, eu mă apuc pur și simplu să acționez și să văd unde mă scot cele pe care le-am calculat, spor tuturor în acesto proces dificil și pe alocuri dureros
de vrei ia și le caută
în final cred am luat doza maxim permisă de decizii pentru o primăvară nesănătos de zbuciumată
în acest blogpost voi abuza de statusuri de pe facebook și o piesă
azi am scris o chestie de care îs atât de mândru încât o reproduc aici
asta îmi pare să sune suficient de bine pentru o nouă filosofie de viață
în principiu oamenii pe care îi iubim/la care ținem nu neapărat sunt iubiți/apreciați ca ambalaj fiziologic
ci mai degrabă în baza emoțiilor care ni le aduc, a sentimentului care ni-l generează
dacă cineva mă face să fiu fericit, voi căuta să mă apropii, dacă cineva mă tulbură și pune la încercare atunci când nu vreau, drumul va fi altul-și aici e răspunsul la ce facem când nu știm ce să facem, pentru că în final tot ce înfăptuim pentru cineva se întâmplă
Igor mă întrebase când decizia merită să fie amânată, oricând atunci când nu ești sigur de rezultatul deciziei, doar că decizia amânată tot e o decizie și are prețul său, pe care deseori nu îl luăm în calcul, fiecare om are limita sa de amânare, suntem diferiți iar asta e regula numărul unu în întinsul timpului
dacă tot am zis că e epilog
ca soundtrack vă propun
iar ca aliment pentru inspirație, pe final o frază de un mare mafion cinematografic citată de...știți voi singuri cine e omul, nu?
acestea fiind spuse, eu mă apuc pur și simplu să acționez și să văd unde mă scot cele pe care le-am calculat, spor tuturor în acesto proces dificil și pe alocuri dureros
vineri, 29 aprilie 2011
aiurea despre împărţire
mă miră stereotipul conform căruia orice băiat e gata să se culce cu orice fată, mai ales dacă a servit puţin
ştiu că sunt aşa reprezentanţi a sexului puternic, dar ei nu generează legitatea
bărbatul nu este un câine flămând care se aruncă pe orice farfurie împlută cu fie ce o fi
stereotipul ăsta plasează femeiele în rangul sfintelor şi fidelelor, iar bărbaţii în cel a păcătoşilor şi indecenţilor
deşi eu nu văd nici o diferenţă, echilibrul se păstrează în ambele cazuri
aşa că nu mai împărţim lumea conform sexelor, haideţi să compunem altceva
sursa imagine
joi, 28 aprilie 2011
poetul @viorelpahomi poezia #laţarî
ogradî
poartî
jin
mă duc păn la deal
ma duc păn la vali
puni mâna
hălășiugî
jin
jin
oamenii
mie îmi plac oamenii
mai mult decât animalele, mult mai mult
fiecare om în sinea sa este o valoare
nu prieteniile pe care le are, rudele sau banii pe care îi face îl fac valoros
ci el cu forțele și abilitățile căpătate
legăturile pe care le creem ne fac să ne simțim mai bine sau mai prost dar nu ne adaugă sau știrbesc din valoare
de asta orice persoană care pășește în viața ta, o face dintr-un motiv, odată ce pleacă, o face pentru că motivul din care a pășit nu mai există și altele nu mai apar
şi încă fiecare din noi are un secret mare-mic, a lui-a nimănui, şi vrem să află secretele altora ca să ne convingem că al nostru nu e atât de straşnic
spațiu mereu e același, oameni tot mai mulți și să îi încapi pe toți nu poți
de asta trebuie să știi să îi alegi pe cei care prezintă cea mai mare valoare
și să îi ții aproape, cât de mult poți
mai mult decât animalele, mult mai mult
fiecare om în sinea sa este o valoare
nu prieteniile pe care le are, rudele sau banii pe care îi face îl fac valoros
ci el cu forțele și abilitățile căpătate
legăturile pe care le creem ne fac să ne simțim mai bine sau mai prost dar nu ne adaugă sau știrbesc din valoare
de asta orice persoană care pășește în viața ta, o face dintr-un motiv, odată ce pleacă, o face pentru că motivul din care a pășit nu mai există și altele nu mai apar
şi încă fiecare din noi are un secret mare-mic, a lui-a nimănui, şi vrem să află secretele altora ca să ne convingem că al nostru nu e atât de straşnic
spațiu mereu e același, oameni tot mai mulți și să îi încapi pe toți nu poți
de asta trebuie să știi să îi alegi pe cei care prezintă cea mai mare valoare
și să îi ții aproape, cât de mult poți
miercuri, 27 aprilie 2011
pleacă
eu sunt otravă
voi nimeri în apa ta și nu ai să poți să o mai bei
sunt focul, voi arde grâul tău și vei muri de foame
sunt boală, te voi da jos din picioare și nu vei putea face nimic
de mă vezi, pleacă din calea mea
altfel vin, te iau cu valul și nici nu voi ști când am făcut-o
voi nimeri în apa ta și nu ai să poți să o mai bei
sunt focul, voi arde grâul tău și vei muri de foame
sunt boală, te voi da jos din picioare și nu vei putea face nimic
de mă vezi, pleacă din calea mea
altfel vin, te iau cu valul și nici nu voi ști când am făcut-o
Abonați-vă la:
Postări (Atom)